„Jurământul meu” - IDRIS ASANIN

Poporul meu fără de patrie, aici tu ești proscris,
Cu foamete, prigoană, boală, cu moartea te-au învins.
Au obosit chiar și groparii, ritualul morții nu se ține,
Se uită rugăciunile... nici moartea nu stă în suspine.
După o zi nimeni nu știe unde-i mormântul cel de ieri,
Adesea lupii se îndoapă cu morții duși la cimintir.
Te doare inima când vezi, tot corpul este prins în tremur,
Cum să reziști acestor drame, cum să trăiești când te cutremuri?
Acest popor sărman să piară aici murind fără de vină,
Prădătorii bayram să facă în patria forței- stăpână?
Piere bietul popor, strivit de dușman piere poporul,
Se șterge din istorie numele lui, numele de „tătarul”.
Noapte și zi eu mă vaiet – salvare cer pentru popor,
De –atîta durere în minte gânduri încheg eu tuturor!...
În mine crește ura, inima saltă, lacrimi mă copleșesc,
O cale văd, o cale doar există... e lupta celor ce-i iubesc.
Eu m-am jurat, să merg pe calea jurământului mereu,
Să fiu chiar jertfa ce se cere pentru-al tău drept, popor al meu!

septembrie 1944