GÜNER AKMOLLA LATINCE VE ROMENCE
BAĞIŞLAMASINI TANITA MILLETINE:
QIRIMTATAR EDEBİYATININ TARIHI (
resımsız, ufaq yazılı, 650 sayfa)
ISTORIA LITERATURII TĂTARE CRIMEENE
( fără fotografii, scris mărunt, 650 de pagini)
Cartea va fi tipărită de UDTTMR în
suficiente exemplare
MÜELLİFLERDEN: Riza Fazıl ve
Safter Nogaev
Şimdi sürgünlikten Vatanğa avdet
olğan halqımıznen ogündeki en muym meselelerden biri - milliy medeniyetimizni tiklev meselesidir. Bu
yönelişte ana tilimizni ve edebiyatımıznı tiklev menimsev ise – baş meseledir. Çünki bunınsız
, yani tilsiz ve edebiyatsız ne medeniyetni, ne de milliy mektep tasilimizni
keregi kibi tiklemek mumkün olmaz. Til ve edebiyatsız degil ki medeniyetni
tiklemek, asla halqımıznı millet olaraq saqlamaq mumkün olamaycağı da – bu iç
isbat talap etmegen bir aqiqattır.
1999 senesi otkerilgen III Qurultaynın 3-cı sessyası bu meselenin
keskinligini ve zarulığını koz ogüne alıp, butün halqnı “Til oğrunda kureş!”
areketine çağırdı ve til meselesi boyunca mahsus Qarar qabul
etti.Qurultay ozünin bu “Qarar”ında : “Qırımtatarlar
toplu yaşağan yerlerde, şeer, koy ve qasabalarda, yerlı meclis azaları
cemaatçılıq, ziyalılar, ocalar, din cemiyeti vekillerinen beraber etraflarında
ana tili muyti doğurılmasını elde etmeliler...
Ana tili meselesi meclislernin, qırımtatar cemaat teşkilyatlarnın,
cemiyetlernin medeniyet ve tasil muessiselerinin iş planlarına ayrı ve tafsilyatlı tedbirler
olaraq kırsetilsin” dep nafile qaydetmedi.
Halqımıznın
Vatanda olaraq tıklenüv ceryanının kun tertibinde turğan bu en aktual meselenin
çezilmesine bir derece olsa da, hızmet etmek maqsadınen biz daa sürgünlikte,
1980-inci yıllarda yazdığımız ve “Yıldız” jurnalının 1988 senesi 4,6-incı ve
1989 senesi 3,4,5 -inci sanlarında derc olunğan
“Qırımtatar edebiyatı tarihına bir nazar”
serlevalı tedkiqatımıznı ğayırıdan işlep çıqıp, onı ciddiy derecede tekmillep, “Qırımtatar edebiyatının
tarihı.Qısqa bir nazar” adınen ayrı kitap etip çıqarmaqtamız. Çünki
“Yıldız” jurnalında basılğan bu eserden yıllar boyu faydalanıp kelgen
çoqtan-çoq ocalar, studentler ve zaten edebiyatnen, tarihnen meraq lanğan er angi oquyıcı içün onın ayrı
kitap etip çıqarıluvı daa ziyade uygunlıq ve qolaylıq doğurır.
“Qırımtatar
edebiyatının tarihı” adını alğan bu kitapta türkiy edebiyatlar arasında en
kadimiy edebiyatlardan biri olğan qırımtatar edebiyatının taa XIII-cı asırdan
başlap, bugunki kunge qadar otip keçken yolu kozden keçirilmekte ki, onın
asırlar terenliginden başlanğan butün tarihi yolu qarar esabınen şoyle
bolüklerge bolündı:
1. “Qadimi devir qırımtatar edebiyatı” (mongol istilyasına qadar).
2.”Altın
Orda devri qırımtatar edebiyatı”(mongol istilyasından Qırım Hanlığı devrine
qadar) 3.”Hanlıq
devrı qırımtatar edebiyatı” (XV asırnın başından-rus istilyasına qadar)
4. “Rus
istilyası devrı qırımtatar edebiyatı” (Rus istilyası, yani 1783 –ten-
“Terciman’ğa qadar.
5. ”Uyanuv devri
qırımtatar edebiyatı”(“Terciman” çıqıp başlağandan –sovyet
devrince).
6.Qırımtatar sovyet edebiyatı (1921 senesınden 1944 senesine
qadar)
a) evelki
devirde şekillengen yazıcılar;
b) 30 –ıncı yıllarnın yazıcıları
7.
“Sürgünlik devri qırımtatar edebiyatı” (1944-1987)
8.”Vatanğa avdet devri qırımtatar edebiyatı” ( 1987 senesinden). Şunı qayd etmeli ki, asılında kitapqa edebiyatımız inkişafının birinci
bolügi olaraq halq ağız yaratıcılığını yani milliy folklorımıznı kirsetmek
kerek edi.Biz bunı yapmadıq. Çünki folklorımızğa ait bir sıra ayrı-ayrı
kitaplar ve ciyıntıqlar mevcüttir.Bular cenkten evel çıqarılğan folklor
kitaplarından başqa, cenkten son
sürgünlik devrinde neşir etilgen”Tatar halq masalları “- 1959, “Qayda
birlik – anda tirilik” (atalar sözleri) – 1971, “Maneler ve çınlar “-1975,
“Tatar folklorı”-1975, “Ahmet ahay” (lyatifeler) -1976, “Sabanın saar vaqtında
“(halq yırları)-1977, “Yanray Qaytarma”(halq yırları- 1979, “Destanlar” -1980,”Tapmacalar”-n 1988, “Aqıllı kirpinen ayneci
tilki”(masallar)- 1990, “Qırımtatar halk ağız yaratıcılığı”(hrestomatya)- 1991,
“Bala folklorı”- 1994, “Qırımtatar halq yırları”-1996, kibikitaplar ve
ciyıntıqlardır.Olarda halqımız
nın ağız yaratıcılığı belli derecede aydınlatıla ve folklorımıznın butün
esas janları aks olunmaqta. Şunın içün
kitapta folklorğa yer ayırmaqnı o derece zarur tanımadıq. Ekinci taraftan,
meselya, 1999 senesi Ankara da çıqarılğan 600 sayfelık “Qırım türk-tatar
edebiyatı”antologyasının 200 sayfesini yani uçte bir kısmını folklor
materyalları alğan. Bizde ise şimdilik boyle bol imkân yoq.
Bir
çoq tedkikatçılar (B.Çoban-zade, A.Geraybay, A.Krımskiy, „Terciman” çıqıp
başlağandan 1917 senesine qadar devirni
eki qısımğa : „Terciman”dan 1905 senesi inkilabınace ve 1905 senesinden 1917
senesinece kibi devirlerge boleler. Biz bunı yapmadıq ve bu devirni umu men „Uyanuv devri
qırımtataredebiyatı” dep aldıq. Çünki „Terciman”ozünin butün devrinde bir
maqsatqa – halqnı uyandırmağa hızmet etti, onı maarif ve bilgi vastasınen teraqqyatqa
koterdi, celp ettı.Ekinciden, bu devirlerde esasen aynı bir erbaplar,aynı bir
icatkârlar,
ayni bir muellifler faaliyet kosterdiler. Şunın içün bu zan etilgen eki devir
er ciyetten bir- birinen çatışıp kete. Aralarında belli bir fark olsa da, olar zanımızca
bir umumi devirni teşkil eteler. Sonki bolükni 1987 senesinden
belgilegenimiznin sebebi – ğayrıdan
kuruv ceryanına bazanaraq “Yıldız” jurnalının 1986 senesi 6-ıncı sanında Şakir
Selimnin “Bar kuçnen”serlevalı publitsistik poeması ve Yunus Kandımnın “Lenin
Bayrağı”nın 1987 senesi mart 21 sanında basılğan “Buz yerinden koçti”adlı
makalesi kibi şıqışlardan son, endi Vatan, halq, sürgünlik facyası mevzuları
ustünden yasaq tamğası alınğan ve halqımıznın Vatanğa avdeti aqqında
materyallarnın serbest basılıp başlanğanıdır.
Amdi Giraybay ozünin “Qırım Tarihı “dissertatsyasına qoşqan “Qırım
edebiyatına bir baqış” serlevalı ilyavesinde, lehce ve şivelernin tesiri
cestinden edebiyatımıznın tarihını eki buyük devirge : Çagatay devri ve Osmanlı
devrine bole ( “Yıldız” jurnalı, 1995,nr.3 s.8).Sonra ise cemiyetteki
içtimayi-siyasi vaziyetlerni nazar itibarğa alaraq dört bolükke ayıra: 1.Umumen
Hanlıq devrı; 2.Rus istilyasından “Tercimanğa” qadar; 3.”Terciman”dan 1905 senesi inkilyabına qadar; 4.1905
senesinden 1917 senesine qadar.Biz esasen bu ekinci taksimge ryaet ettik, çünki
edebiyatımıznın otip keçken tarihiy yoluna cemiyette yüz alğan içtimayi –siyasi
vaqiyalarnın tesiri daa da ziyadedir. Ancaq bu amelni esapqa alaraq, biz çoq
asırlıq edebiyatımıznın tarihını yuqarıda kosterilgen sekiz devirge boldik. Aynı şu
sebepten “Qırımtatar sovyet edebiyatı” kibi umumiy devirni eki qısımğa
ayırdıq.
Kitapta yerine kore kosterılgenlernen bir sırada, Ismail Asan oğlu
Kerimnin “Bediy sözümüz nin evrimi
“eserinden ( 1998), “Medeniy esnas” (1997), ve “İsmail Gasprinskiynin “canlı
tarihı” (1999) senesi Ankara da
çıqarılğan “Qırım türk-tatar edebiyatı”antologyasından ve Zakir Kurtnezir tarafından tertip etilip
2000 senesi çıqarılğan “Qırımtatar edipleri” kitabından da bazı bir malümatlar
alındı.
Oquyıcı, bu devirler aqqında malümatlarnen tanış olur eken edebiyatımıznın
şu keçmiş devir lerde bir tegiz inkişaf etmegenini, onın inkişaf
yolu devirge kore ep denişkenini, er devirde denişip turğan içtimaiy ve siyasiy
şaraytler edebiyatnın vaziyetine nasıl tesir etkenini ozü korer. Bu şaraytler
başlıcasına edebiyatnın tiline, eserlernin mundericesine, mevzu seçip
aluvğa,ayattaki vaqıyalarnın eserlerde nasıl aks olunuvınatesir etip
kelgendirler. Bu ceryan hususan “Uyanuv” ve “Qırımtatar sovyet edebiyatı”
devirlerinde açıq aydın korünmekte.
Şunın
içündir ki, edebiyat – halq ayatının yılnamesi, dep nafile aytılmağan.Halqnın
ayatında, onın içtimaiy omründe, onın tarihında
nasıl bir denişmeler olmasın – olar edebiyatta oz aksini tapalar, onın
munderidcesi ve mayetine oz tesirini
bıraqalar.
İşte, bu
kitapta biz edebiyatımıznın asırlar devamında çeşit devirlerden otip keçken
yolunı elimizden kelgeni qadar aks ettirmege tırıştıq. Kitapta er devirde
qısqadan harakteristika bermeknen birge, şu devirde yaşap icat etken yazıcı ve
şairlerimiznin tercimeiy alları ve icadiy faaliyetleri, olarnın esas eserleri
ve çıqarğan kitapları aqqında malümat ketirile, ekseri alda olarnın
faaliyetlerine qıymet kesile, edebiyatımızda tutqan yerleri belgilene. Eski
devir şairlerimiznin aman-aman episinin ve sonki devirlerde icat etkenlernin de
bir çokunın ayrı eserlerinden numüneler ve parçalar ketirile. Bu kitaptan,
şubesiz, ocalarnen bir sırada studentler ve talebeler de, adiy okuyıcılar da faydalanacaqları koz ogüne alınaraq, eski
devir şairlerimiznin bazı eserleri anlayışlı olması içün bir derece şimdiki
tilimizge yaqınlaştırıldılar.
Yerine kore, bazı
muelliflernin eserlerinden numüneler ketirile, lyakin bunı biz şart dep
qoymadıq. Yalınız eski devir edebiyatı bolüklerinde aman-aman er bir muellifnin
icadından numüneler ketirmege areket etildi. Şu eski devir şairlerinin
eserlerinden alınğan numünelernin bazıları ( esasen Ankarada
çıkarılğan “Qırım türk-tatar edebiyatı” antologiyasından alınıp faydalanılğanlar ) şimdiki tilimizge
çevrilip berile. Bazı şiiriy eserlerde ise anlaşılmağan ayrı arap-fars
sözlerinin manaları (luğatçıqlar ) berile. Lyakin bularnı da mıtlaqa yapmaq kerek degen maqsat qoyulmadı.
Tedkikatımızda
ayat ve faaliyetleri kozden keçirilgen
yazıcı ve şairlermiznin kitaptaki sıra tertibinde belli bir hronologiya
printsipi koyülmadı. Bazan olarnın yaşları koz ogüne alınğan olsa, bazan
edipnin edebiyatımızdaki yeri koz ogüne alınğandır. Buna o derece printsipiyal
mesele dep baqılmadı.Em cenkten evelki
ve em cenkten sonki edebiyatımızda icat etken bazı yazıcılarımıznın
faaliyetleri aqqında malümat em anda, em mında, yani ekişer kereberile.
Kitapta, tahminen 260 qadar yazıcı, şair, medeniyet erbabı ve olarnın
faaliyetleri aqqında ayrıca söz yürütildi. Oz
qalemlerinen edebiyatta faal hızmet etken, ayrı kitapları çıqqan ve
çıqmağan 170-ten ziyade muellifnin de adları anıla ve olarnın eserleri kayd
etile. Bunda biz kim olğanından qatiy nazar, edebiyatımızğa nasıl da olsa
hızmet etken ise, episinin qayd etilmesini lâyıq tanıdıq.
Elbet, söz yürüttigimiz yazıcı, şair ve medeniyet erbaplarının
edebiyatımızğa qoşqan isseleri birdayın değil.Bu belli.Lâkin bağça ozünin çeşitligi, çeşit kokulı gulleri ve
tereklerinen dülberdir. Er bir icatkâr şu bağçağa oz
filislerini oturta ki, o filislerden
bazıları sonra gurlep açqan ve
bol bereket bergen tereklerge çevrileler. Edebiyat bağçası da, işte, ozünin em şu tereklerinen, em de çeşit
filislerinen yaraşıqtır. Oyle kelgen, oyle de olacaq. Bu tabiyidir.
Biz,
edebiyatımızğa isse qoşqanlarnın sanki episini qavrap alğan kibi oldıq. Amma
kitapta edebiyatımıznın inkişaf yolu tolusınen aydınlatılğandır degen fikirden
uzaqmız. Maqsadımız – çoq asırlıq zengin edebiyatımız perdesini açıp taşlamaq,
ilerideki tedkiqatçılarğa yol açmaq, olarğa engillik doğurmaq, edebiyatnen iş
korgenlerge edebiyatımız aqqında toplu olaraq bir qullanma taqdim etmek ve aynı
zamanda halqımıznın tarihına muhtac oquyıcılarımızğa edebiyatımıznın otip
keçken yolu aqqında oldıkça tolu malümat, belli derecede bilgi bermek edi ki,
biz bu vazifege hızmet ettik.
Bu kitapnın azırlanılması ve çıqmasına yardım etken ve qol tutqan
arqadaşlarğa, hususan “Qırımdevoquvpedneşir” neşriyatının direktorı Gulnar
Murtazaevağa, bu neşirnin leyhasını yapqan Valeriy Basırovğa, “Vidprocennya”
fondunı Qırımdaqi temsilcisi Oleg Smirnovğa, edebiyat ocaları Alye
Veliulaevağa, Ayşe Kokyevağa, yazıcı Ablyaziz Veliyevge, Nariman Abdul vaapovğa ve diger arqadaşlarğa samimiy
minnetdarlığımıznı bildiremiz.
Kitap, ziyalılarımıznın ve cemaatçılıqnın diqqatından çette qalmaz degen
umütnen onı oquyıcılarğa takdim etemiz.
Elbette, birinci kere yapılğan boyle buyük
işte belli bir eksiklikler ve atta yanlışlar da olması ihtimaldır. Bunın
içün oquyıcılarımızdan afu sorap, oz fikirlerini kendimizge bildirmelerini
ister edik. Kitap aqqında fikir bildireceklerge ise kun evelden teşekkür izhar etemiz.
Qayda, ne vaqıt ve nasıl ketecegimizni bilmek içün
qaydan ve nasıl kelip çıqqanımıznı bilmek kerekmiz. V.O. Klüçevskiy
Sanatlar arasında en buyügi ve en
emiyetlisi yazılı sanattır. Bir millet oz barlığını edebiyatta bulur ve barlığını oz edebiyatı ile ifade
eter. Cınğız (Cengiz) Dağcı
QIRIMTATAR EDEBİYATININ İRMAQ BAŞLARI
Kiriş söz yerine
Türkiy edebiyatlar arasında qadimi edebiyatlardan
biri olğan qırımtatar edebiyatı al-azırda ozünin çoq asırlıq ve çoq meşaqatlı
inkişaf yolunda halqımıznın sürgünlikten Vatanğa avdet devrini keçirmekte. Bu
esnada edebiyatımız alelhusus zorluqlar ogünde tursa da, o yaşay, medeniyetimiznin
ve umumen halqımıznın Vatanda millet olaraq tiklenmesine hızmet ete,
yazıcılarımız zemaneviy ruhta eserler yaratmağa ğayret eteler. Zorluqlarımıznın
esas sebebi ise edebiyatımıznın butün problemaları ogünde yazıcılarımıznın bir
ozleri qalğanı, edebiyatqa ne devlet ne de cemaat teşkilâtları tarafından
iç bir yardım olmağanı ve başlıcasına ise eline qalem alğan yaşlarnın pek az
oluvı em de mına endi 15-20 yıldan beri icatkârlar sırasına iç bir yaş qalemnin
qoşulıp olamağanıdır. Bunın sebebi de 1944
senesinden yani halqımıznın sürgün olunğan kunünden başlap, bugünge qadar ana
tilimizde mektepler, oquv-yazuv olmayüvı ve mahsus milliy qadlar
yetiştirilmeyüvidir.
‘ Oyle oldu ki, bizler, XX
asırnın keniş malümatlı evlyatları, oz halqımıznın, oz medeniyetimiznin,
edebiyatımıznın tarihını zaten bilmey ekenmiz.Epimiznin, atta ziyalılarımıznın
bile bu ruhiy saqatlığı şimdi sovyet qurumundan qurtulıp, serbestlik muitinin
eyi yönelişleri saesinde açıq-aydın belli oldı. Biz epimiz şahsqa
tabınuv ve durgunlık devirlerinin şamatalı sahta şiyarlarına riaet eterek:”İleri!
İleri!” dep, aldımızğa – artımızğa baqmayıp, kör-körane qayda barıp
çıqacağımıznı, qayda barıp urulacağımıznı bılmeyıp, ep “oge”ıntıldıq. Amma “oge
ketken“ sayın er
ciyetten, hususan milliy ruh ciyetinden ep
artqa qaytqanımızdan haberimiz yoq eken. Çünki biz keçmişke koz yumdıq,
tarihımıznı aşaladıq, taptadıq.Keçmişimizge, tarihımızğa halqımıznın,
medeniyetimiznin otip keçken yolundaki ğaet emiyetli çeşit muym içtimaiy vaqı
yalarğa, adiselerge, nice buyük erbaplarğa, ilyahi simalarğa hor baqtıq, olarnı
aqaretledik.
“Ne tarihta, ne edebiyatta
unutılğan adlar, beyaz tamğalar olmamaq kerek. Aks alda, o tarih da değil,
edebiyat da değil, yalınız bir suniy, konyuktur konstruktsyadır”- degen edi
ğayrıdan quruvnın arhitektorı M.S.Gorbaçev. Demek, biz unutılıp qalğan,
konyuktur maqsatnen anılmay kelgen erbaplarımıznın, yazıcı ve şairlerımıznın
adlarını açıq yüreknen ortalıqqa
çıqarmaq, olarnın eserlerini toplamaq, derc etmek, oğrenmek ve keçmiş
devirlerde yaratılğan butün medeniy ve ruhiy zenginligimizni, butün
varlığımıznı halq varietine çevirip
ebediyleştirmek kerekmiz.
‘ Şimdi
cemiyetimizde “şahsa tabınuv “, “durgunlık “
“şahsi areketsizlik” ibarelerinen anılğan facialı devirlernin akibeti
olğan bugunki ruhiy vaziyetimiz ve ana-vatanda
medeniyetimiznin,
edebiyatımıznın, tilimiznin, milliy yüzümiznin al- ehvalı oyle bir
derecege keldi ki, endi bu meselelerge doğru koznen baqmasaq, keçmişimizge doğru qıymet kesmesek,
edebiy, medeniy ve içtimaiy inkişafımızda buyük hızmetler etken meşur erbaplarımızğa
evlyatlarca urmetimizni
arttırıp, olarnın ayat yollarını, faaliyetlerini ogrenmesek, butün keçmiş
nesillernin asırlar boyu icat etken maddiy ve maneviy zenginliklerini icadiy
surette menimsemesek ve olarnı aqiqiy halq variyetine çevirmesek, degil inkişaf
ile ogge ketmek, atta bugunki acınıqlı vaziyetimizni bile (hususan
til cestinden ) saqılap qalmaqtan aciz olurmız.
Elbet, vaziyet ağır. Lâkin ozünin tarih
yolunda çoq qarsanbalardan keçip, çoq qıyınlıqlarnı yenip kelgen halqımız,
edebiyatımız bugunkiy zorluqlarnı da yener degen umüttemiz. Buna
edebiyatımıznın parlaq keçmişi, onın nesillerden nesillerge keçip kelgen zengin
icadiy mirası ve er şeyni yenmege ıntılğan halqımıznın, onın icadiy
ziyalılarnın kuç-ğayreti işanç bere. Bu zengin keçmişke bazanaraq, edebiyatımız
mıtlaqa keniş inkişaf yoluna ayaq basar, degen umüttemiz.
Qırımtatar
edebiyatı yañı edebiyat degil ve yaş edebiyat da degil. Onıñ başlanĝıç devirleri ta asırlar törine
barıp çıqa. Oyle eken, biz de imkânımızğa ve
elimizde olğan malümatlarğa kore, edebiyatımıznın şu keçmiş tarihına bir nazar
taşlap, onın otip keçken çoq asırlıq yolundaki vaqıyalarğa ve faktlarğa
oquyıcılarnın az-buçük dikkatını celp
etmek isteymız. Malüm ki, er bir milliy edebiyatnıñ inkişafı halq aĝız
yaratıcılıĝınen sıqı baĝlı olıp, asıl da şu yaratıcılıqqa, folklorĝa bazana. Bu
yaratıcılıqta halqnıñ aqıl-idraki, onıñ içtimaiy-tarihiy, felsefiy,
bediiy-estetik baqışları, onıñ dünyaĝa, etraftaki alemge baqışı ve yahşı ömür,
taqdir hususında asırlarnen beslegen arzu-hayalları tecessüm olunĝandır.
Folklorda- halq fikrinin bu incidanelerinde, şu halqnın butün leksika
zenginlig, söz baylığı birleştirilgendir.Ancaq bu teren manalı, bediy, obrazlı
söz baylığı yazma edebiyatnı meydanğa ketirüvde, onı inkişaf
ettirüvde esas silya olğandır.
Bu cyetten öziniñ em janr çeşitligi ve em de mündericesi ceetinden
ĝayet zengin halq aĝız yaratıcılıĝına bazanĝan qırımtatar edebiyatı da müstesna
degil.
Yazma edebiyat peyda olĝanĝa qadar qırımtatar halqı öziniñ o
devirdeki toplulıĝınen bahtlı, serbest ayat aqqında isteklerini, fikir ve
arzu-hayallarını, öz duyĝuları ve qasevetlerini aĝız-aĝızdan yürip, nesilden-nesilge
keçken aĝız yaratıcılıĝında aks ettire edi. Ta qadimiy devirlerden berli halqta
folkloriıñ çeşit janrları: lirik ve turmuş-adet yırları, taqmaqlar, çıñlar ve
maneler, atalar sözleri ve aytımlar, tapmacalar ve lâtifeler, masallar,
efsaneler ve destanlar yaşatılıp kel-mekte. "Qoplandı-batır",
"Er-Tarĝın", "Edige", "Çora-batır" kibi epik
destanlarda halq içinden çıqqan qaramanlarnıñ cesareti kösterile. "Tair ve
Zore", "Nar-qamış", "Qozu-Kurpeç ve Bayan-Slu",
"Boz-yigit" kibi lirik-epik destanlarda sevginiñ kuçi, biri-birine
sevda olĝan aşıqlarnıñ öz şahsiy bahtları içün kureşi, halqnıñ qadimiy
kelişiksiz adetlerge, zorbalıqqa, hurafatlarĝa qarşı kureşi aks ettirile. Bir
sıra qırımtatar halq destanlarının varyantları başqa türkiy halqlarda
(qazahlarda, ozbeklerde, qaraqalpaqlarda, noğaylarda ve diger halqlarda ) da bar.Akademik B.M.Jirmunski, meşur rus türkşinası B.B.
Radlov tarafından yazılıp alınğan
“Edige”destanının varyantları aqqında söz korseterek şoyle dey: “...1896 senesi olarğa Qırımnın çöltarafından dört varyant daa qoşuldı.Barabin
varyantı ve Qırımda yazılıp alınğanlarnın birincisi en molu ve en zyade
saqlanğan varyantlardır!”‘
Malüm ki Qırımda yerli halq IX-X
asırlarda temelli surette islyam dinini qabul etken son, arapça yazılarnen birge arap folklorının „Yusuf ve Zuleyha”,
„Leylya ve Mecnun” kibi destanları ve diger numüneleri, bunın kibi de çoqtan
–çoq diniy ikâyeler, kıssalar halq arasında keniş darqay,
menimsenile ve qıpçaqlaştırılalar. Sonra olarğa halq yaratıcılığının “Köroğlu”,
“Aşıq Garib”, “Aşıq Kerem” destanları, Ahmet ahay ve Nasredin oca lyatifeleri
kibi şaheserleri ve daa çoq acayıp numüneleri qoşula. Bular episi ğaet erte
şekillengen qırımtatar edebiyatına,
hususan şiiriyetine ğıda bergen eyi zemin olğandırlar.
Bu yerde şunı qayd etmek isteymiz ki,
evelki tedkikatçılarımız ve umumen ziyalılarımız qırımtatar tili ve
edebiyatının medeniyetinin inkişafını
esasen Altın Orda devrinden, ekseri alda ise hanlıq devrinden tarif etip başlaylar.
Amma edebiyatımız degil Altın Orda devrinden, ondan da evelki qadimi devrinden
şekillenip kelgeni aman-aman iç bir yerde qayd etilmey. Qayd etilse de, söz
sırası aytılıp keçile ve konkret misaller ketirilmey. Albu ise bizim
edebiyatımıznın, edebiy tilimiznin tamırları ta umum türkiy asabalığımız olğan
Mahmud Qaşğariynın “Divan –i luğati-t-türk “, Yusuf Has Hacibnin “Qutadğu
bilik” kibi eserlerine barıp, çatışqanını qayd etmemek mumkün degil.Sonki
vaqıtlarda qırımtatar edebiyatının em Altın Orda, em de ondan evelki qadimiy
devirlerge mensüp ayrı bir şairlernin, ulema ve ediplernin adlarını ve olarnın
ayrı eserlerini belgilemek imkânı oldı.Şimdi biz ta XIII asırnın
başında ve daa doğrusı XII asırdan başlap icat etken buyük şairimiz Mahmud
Qırımlı olğanını ve elimizde onın 5600 satırlıq acayıp “Yusuf ve Zuleyha”
destanı olğanını, aynı şu devirde Halil oglu Ali degen şairimiz ve onın “Qısa
–i Yusuf”serlevalı destanı olğanını, em de Altın Orda devrine ayt bir çoq
şairlerimiz olğanını ağız toldırıp ayta bilemiz.
Şusı
isbat talap etmegen bir aqiqat ki, er angi yazma edebiyatnın peyda oluvı içün,
ilk evelya yazının ozü, yani yazma til peyda olması şart. Yazı ise qırımtatarlarda
islyam dininin qabul etilüvı saesinde Qırımğa arap yazısının keçüvı neticesinde
peyda ola.Bir çoq halqlarda olğanı kibi, ilki yazı abideleri Qırımda da
saqlanılmağan, ebet. Lâkin az
olsa da, saqlanılğan malümatlar Qırımda yazma edebiyat erte peyda olğan demege
imkân bereler.
Ebet,
Qırımda arap yazısından evel de yerli halqnın belli bir şekilde oz yazısı
olğandır demege de esaslar yoq degil. Şunı qayd etmeli ki, saqlanıp qalğan
yazma abidelerden “qırımtatar tilinin en qadimi abideleri “ XIII asırnın
sonunda Qırımda (Solhat şeerinde – Eski Qırımda) yerli mutehasıslar
tarafından tizilgen
latin-fars –kuman luğatı “Kodeks Kumanikus”tır.Garpta qıpçaqlarğa, polovetslerge
“kumanlar “ deyler.1 .Qırım
kumanları ve Volga maraf kumanlarının
tillerini belgilegendeve “Kodeks Kumanikus” nın tilini belgilegende – dep
qayd ete namlı rus türkşınas alimiAkademik Kononov – P.M. Melyoranskiynin ğaet nazik ve tam doğru qaydını koz ogüne almaq
kerekmiz:”Men zan etem ki – dep yaza o -
bu Qırım kumanları Volga aşağılarından çıqqan“kıpçaqlarğa kore, ziyade temiz ve
bir şekilde tilnen laqırdı etkenler.Çünki Batunın ordusı ve ondan sonki
hanlarnın da orduları çoq çeşit türkiy ve mongol qabilelerinen qarışmalarından
ibaret edi.”2
Bu fikirni daa da inkişaf eterek, biz şoyle dey bilemiz: “Demek, qırımtatar halqının esasını teşkil
etken şu qıpçaqlarnın tili ta o vaqıtta ziyade pişkin ve mekemmel eken ki, bu
al olarğa oz yazma edebiy tillerini
çoqlardan erte şekillendirmege imkân bergendir. “
Moskvalı belli türkşnaz alim Emir Najip orta asırlarda, başlıca ise XIV
asırda bir sıra zemane edebiy tillernin peyda olıp başlanğanları hususında söz
yürseterek, şoyle dep qayd ete:”sonra aralaş yüzbur-
oğuz-qıpçaq lisanları esasında biri ermece, biri keççe olıp,ozbek qazah, turkmen, tatar, qırımtatar ve diger
zemane edebiy tiller şekillendiler. Orta
asır aralaş yazma tillernin bu şekillenüvi ve inkişafında - dep
ilyave ete E.Nadjip – esasında şubesiz, Volga aşağılarında ve Şimaliy Horezmde
asıl olğan yazma qıpçaq –oguz tili bulunğan qırımtatarlarnın yazma tili ayrıca
yer tuta. Lâkin polovetslernin şu ecdatlarında, yani qırımtatarlarda ulki devirlerde ğarbiy
qıpçaqların şivesi al etici rol oynadı.1Akademik A.E. Krımskiy
de qırımtatar edebiyatının şoyle
erte peyda olğanını zan ete. “Doğru” – dep
qayd ete o, - Qırımdaedebiy ayat,
şubesiz, Geraylarnın hanlığından da evel, yani Qırım daa Altın Orda erkânında bulunğan
devirde de (XIII asır- XV asırnın başları) olğandır.”4/1 Qırımda, monĝol-tatar
istilâsından (1239 s.) evel yaratılĝan eñ qadimiy eserlerden yalıñız XII
asırnıñ soñında Mahmud Qırımlı adlı muellif tarafından yazılĝan "Yusuf ve
Zuleyha" destanı bar. Şubesiz, ondan evel de eserler olĝandır, lâkin
Qırımnı basıp alĝan monĝol-tatar ukümdarlarınıñ zulumı şaraitında olar izsiz
ĝayıp olsalar kerek. Ayrı muelliflerniñ, şairlerniñ adları saqlanĝanı ve bunıñ
kibi de qırım-qıpçaq yazma tiliniñ o devirlerdeki pişkinligi ve keniş darqaluvı
boyle eserlerniñ mıtlaqa bar oluvını açıq-aydın tasdiqlaylar.
. O devirde
Qırımda oldıqça keniş edebiy ayat bulunĝanını Mısırdaki mamlük sultanlarınıñ
davetinen em de Altın Orda ukümdarlarınıñ zorbalıĝı sayesinde bir çoq yerli
ulemalarnıñ ve şairlerniñ Qırımdan Mısırĝa ve Suriyege ketkenleri, icret
etkenleri aqqında malümatlar da tasdiqlaylar. Bu al aynı vaqıtta monĝol-tatar
istilâsı Qırımda daa yaqın keçmişte doĝĝan edebiyatnıñ inkişafı nasıl ciddiy
çanalatılĝanınıñ esas sebebini ve oña nasıl zarar ketirilgenini de kostere.
Belli arap tedqiqatçısı Amin al-Holi Qırımdan ketken malümatlı adamlardan Qırım
qadısınıñ oĝlu, Kairde "Al-Beybarsiya" medresesiniñ başlıĝı Diya ibn
Sadallah ibn Muhammed al-Qırımiyni (1376 senesi vefat etken); Rukn ed-Din
al-Qırımiyni (1381 senesi vefat etken); Mahmud ibn Abdallah Abu-t-Tinanı
(Tanabuĝa) ve digerlerini qayd ete.5
1. 1.Kononov A.H.İstorya
izuçenya türskih yazıkov Rosiy.Leningrad: Hayqa 1982 S 250.
2.Ayni şu eserde,s.251
3.Nadjip
E.Sovyet Türkologya, 1970, no. 1,s.87-89
4 /1 A.E. Krımski , Studii 3 Krimu, Kiev, 1930
5.Amin al- Holi. Svyazi mejdu Hilom Vastaçnaya literaturaç M. 1962. S.29
Qırımdan ketkenlerniñ bazıları
soñra öz yurtlarına qaytıp kele ve bir çoq salmaqlı, ciddiy eserler yaratalar.
Teessüf ki, olarnıñ pek çoqu saqlanılmaĝan.Qırımtatar edebiyatınıñ tarihı
uzerinde çoq yıllar çalışqan Eşref Şemi-zade şu muellifler arasında Ebubekir
Muhammedni, Abdul-Mecid efendini, Toqlı-hocanı, Ahmethocanı, Mevlâna İshaqnı ve
digerlerini qayd ete.*** Ebubekir Muhammed soñra "Qalendername" adlı
felsefiy traktat yaza (bir nushası Taşkentte Şarqşnaslıq institutınıñ
elyazmalar fondunda bulunmaqta). Abdulmecid efendi 1410 senesi "Münis
ul-Uşşaq" adlı destan yaza. (Bu destannıñ elyazması Gollandiyada Leyden
universitetiniñ kitaphanesinde tapıla).Boylelikle, butün yuqarıda aytılĝanlar
qırımtatar edebiyatınıñ çoqraq başları ta asırlar terenligine ketkenini ve onıñ
türkiy illerdeki eñ qadimiy edebiyatlardan biri ekenini kostereler.
Demek bizim
edebiyatımıznın Oktyabr inkilyabından evelki devri (onın XVIII-XIX asırlar
deviri, orta asırlar deviri ve onın başlanğıç qadimi deviri), korgenmız gibi,
pek buyük zamanlarnı qaplap ala ve bular, aynı vaqıtta, edebiyatımıznın en az
oğrenılgen devirleridir. Bu yerde, biz şunı qayd etmelimiz ki qırımtatar
edebiyatınıñ tarihı, onıñ inkişaf yolları ve yönelişleri evelde sistematik
sürette ogrenilmedi. Şay olsada, bu
saada ayrı bir qıymetli tedqiqatlar da yoq degil. Bu meselege korümli alimler
ve edebiyatşınaslar oz ilmi eserlerini bağışladılar.Bu meselege evelya Osman
Aqçoqraqlınıñ 1920 senesi "Millet" gazetasında basılĝan "Qırım
türk-tatar edebiyatınıñ qısqaca tarihçesi" 1 serlevalı tedqiqatını, qayd etmek mumkün. Bundan son, Amdi
Geraybay 1926 senesi ozünin „Qırım
tarihı”mevzusında dizertasyasına „Qırım
edebiyatına bir baqış” serlevalı ilyavesini qoşa ki, bunda o qırımtatar
edebiyatının keçmişine qısqadan izaat bere. Onıñ bu ilmiy işi 1935 senesi
Köstencede (Rumıniya) "Qırım şairleri" kitabında neşir olunĝan edi)2.
Ondan son Abdulla Lâtif-zadeniñ "Qrımtatar edebiyatınıñ soñki devri
aqqında" maqalesini ("Oquv işleri" jurnalı, 1927 s.), professor
Bekir Çoban-zadeniñ "Qrımtatar edebiyatınıñ soñki devri aqqında 3"
maqalesi çıqtı ve professor Bekir Çoban-zadenin „”Qırımtatar edebiyatının son
devri”adlı eseri Simferopol de 1927
senesi ayrı kitap olıp basıldı. Bu eser „Yıldız” jurnalında 1993 senesi
ayri kitap olıp basıldı. Akademik A.E. Krımskinin SSSR deki türkiy halqlarnın edebiyatlarına
bağışlanğan ayrı oçerklerden ibaret „Türkiy edebiyatlar”4 makalesine kirgen
„Qırımtatarlarnın
edebiyatı”maqalesi ( A.E.Krimskiy . „Studi 3 Krimu”Kiyev 1930 derc olundı.Bu
qıymetli maqaledeA.E.Krımski qırımtatar edebiyatının çoq asırlıq tarihı
hususında keniş malümat bere.(Bu maqale prof. A.I.Gubar tarafından ukraynceden
tercüme etilip “Golos Krİma” gazetasının 1997 senesi mayıs 7 sanında basıldı).
Bunın kibi de, Abdureim Altanlının
1935-1936 seneleri “Bolşevik yolu”( Edebiyat ve kultura) jurnalında
basılğan “Useyin Şamil Tohtargazı ve Çergeev “adlı tedkiqatını, Alim
Fetislyamovın 1939 senesi Leningrada “Zemane qırımtatar poeziyası “ mevzusında
qorçalağan ilmiy dizertasyasını 5 ve onın bundan evel Qırım jurnallarında
bastırğan bir sıra qıymetli edebiy –tarihiy maqalelerini, Kerim Camanaqlının
1940 senesi qorçalağan “U.Ş. Toqtarğazı
- halq şairi “ mevzusında namzetlik dizertasyasını*qayd*ete*bilemiz.
‘
Qırımtatar
tili ve edebiyatının tarihı ve inkişafına ait ayrı malümatlarnı belli rus
türkşnasları ve şarqışnasları, akademikler V. V. Bartold, V. V. Radlov, V. A.
Gordlevskiy, A. N. Samoyloviç, N. A. Baskakov, A. N. Kononov ve digerleriniñ
eserlerinde de tapmaq mumkün. Bu edebiyat aqqında, qırımtatar edebiyatçıları
ve şairleri aqqında öz eserlerinde tarihçılar Seid Muhammed Riza, F. Hartahay,
Evliya Çelebi, Yevgeniy Markov, Kondaraki, Y. Hammer-Purgştal ve başqalar da
yazdılar.
Bizim qırımtatar edebiyatına,
onıñ tarihına Sadeddin Nuzet Erĝun, İsmail Hikmet Ertaylan, Fuad Köprülü-zade,
Şükri Elçin, Bursalı Mehmed Tair: Şukri Elçin kibi faal hızmet etken bir sıra
türk alimleri ve tedqiqatçıları bu saada pek müim işler yaptılar.
Sadeddin
Nuzet Erĝun 1936 senesi Aşıq Ümerniñ pek çoq eserlerini qaplap alĝan "Aşıq
Ümer. Ayatı ve şiirleri" kitabını çıqarğan edi ki, 1988 ve 1990 seneleri
Aşıq Umernin eki kitabını azırlap çıqarğanda biz esasen şu menbadan faydalanğan
edik. 1928 senesi ise Mustafa
Cevheriyniñ eserlerinden tertip etilgen "Cevheriy" kitabını neşir
ettirgen edi. Mustafa Cevherinin eserlerinden tertip etilgen sonki kitapnı 1987
senesi Ankarada Şukri Elçin çıqardı.İsmail Hikmet Ertaylan 1958 senesi Ĝazaiyniñ eserlerini toplap,
"Ĝazı Geray han. Ayatı ve eserleri" adlı kitapnı bastırıp çıqardı.
1960 senesi o XIII asır şairimiz Mahmud Qırımlınıñ "Yusuf ve Zuleyha"
destanınıñı elyazmasını ayrı kitap etip bastırdı.Fuad Köprülü-zade türk edebiyatı tarihına ait
kitaplarda ve mecmualarda bastırĝan maqalelerinde Aşıq Ümer, Mustafa Cevheriy
ve diger şairlerimiz aqqında çoq yazılar qaldırdı.
Bursalı Mehmed Tair de
"Osmanlılar zamanında yetişken Qırım muellifleri" eserinen bizler
içün çoq qıymetli malümatlar qaldırdı. 1999 senesi çıqqan “Qırmtatar
edebiyatının orta asırlar devri “ derslik hrestomatiya kitabının müellifi Timur
Useynov da esasen Mehmed Tairnin şu
kitabından faydalanğan ki, biz de o menbağa muradcaat eterek, bir qaç şair ve ulemalarımıznı qayd
ettik.
Türk
medqiqatçısı Mehmet Sarı 1990 senesi bu
kitapnı ğayrıdan azırlap çıqardı. Kumanca yazğan baş sözünde o şoyle dey: “Bu
eser yazıcının “Osmanlı müellifler.” Adlı eseri qadar emiyetli olıp,
medqiqatçılar içün birinci derece muradcaat menbalarındadır.Mehmet Tayır bey
pek çoq kitaplarnı kozden keçirip medanğa ketirgen bu qıymetli eserini
“Şeyhlar”, “Ulemalar”, “Şairler”, “Tarihçılar”, “Ekipler” ve “Riyaziüün” (yani
Matematikler) kibi altı bolükke bolgen ve 44 muellifnin tercümeyi alını ve
eserlerini bu serlevalar altında bergendir. Eserde uç yüz yıldan ziyade Osmanlı
idaresinde bulunğan Qırımnın bu korümli şahsiyetlerihususında söz yürsetilir
eken 130 qadar şahs, o qadar da kitap ve
100 qa dar yerleşken yerlerinin adları
anılmaqtadır. Bu şunı kostermekte ki, acim ciyetinden kuçük korungen “Qırım müellifleri “munderice
ciyetinden ğaet zengindir”.6
* Bir
neşirni daa qayd etmeli ki, bu da Haqan Qırımlı ve Unsal Aqtaş tarafından
azırlanılıp, 1987 senesi
Ankarada çıqarılĝan "Qırım bibliografiyası" kitabıdır. Bu kitapqa
1923-1986 seneleri devamında Türkiyede basılıp çıqqan Qırım aqqında ve Qırımnen
baĝlı kitaplar ve eserler ve olarnıñ muellifleri aqqında malümatlar
kirsetilgen. İçine 150 qadar muellifniñ ve olarnıñ eserleriniñ adları
kirsetilgen bu "Bibliografiya" da bizim edebiyatşnas ve
tarihçılarımız içün ĝayet qıymetli bir menbadır.************
Zemane tedqiqatçılarından yalıñız Eşref
Şemi-zadeniñ "Ömür ve yaratıcılıq" (1974), "Halq
hızmetinde" (1977) cıyıntıqlarına kirgen maqalelerini, Şamil Alâdinniñ
Usein Şamil Tohtarĝazınıñ ayatı ve yaratıcılıĝına baĝışlanılĝan "İblisniñ
ziyafetine davet" adlı vesiqalı povestini, Safter Nagayevniñ "Roman
ve zaman" maqalesini 7 ve Bekir Çoban-zadeniñ ayatı ve faaliyetine
baĝışlanĝan maqalelerini, İsmail Kerimovnıñ Umer İpçiniñ yaratıcılıĝı aqqında
ve diger maqalelerini, "Bediiy sözümizniñ evrimi" adlı
monografiyasını qayd etmek mumkün. Bizim yazıcı Safter Nagayevnen beraber
meydanĝa ketirgen 640 saifeli "Qırımtatar edebiyatınıñ tarihı" kitabı
da şu cümledendir. Eñ soñki vaqıtta peyda olĝan istidatlı yaş
tedqiqatçılarımızdan ise Nariman Abdulvaapnın
1999 senesi eki tilde (tatarca ve rusça)
Gulşen hayalları”adlı ciyıntığı ve
“Golos Krima “ gazetasında rus tilinde bastırğan maqalelerini em de yaş
ocalardan Timur Useinovnıñ "Qırımtatar edebiyatınıñ orta asırlar
devri", Şevket Yunusovnıñ "Nazmiyetimiz ve nesirciligimiz" “Yıldız”
jurnalında ve kitaplarını qaydetebilemiz.
1.”Millet”,
1920, no.6,7,9,10,12,13,14.
2.Qırım
şairleri, Kostence, 1935
3.”Oquv
işleri” jurnalı , 1927, no.4-5; „Çervoni şlyah” jurnalı, 1927 no.11; „Yıldız”
jurnalı, 1994, no.3
4.”Granat
entsiklopedik luğatı”, 41-cı cılt.10-cı qısım, M, 1931.
5.Avtoreferat.
Leningrad Universitetnin neşriyatı. 1939.
6. Bursalı
Mehmet Tayır.Qırım müellifleri . Söz başı. Ankara, 1990.
7. Safter Nogaev. Yılnamedeki izler.Taşkent,
1991.
TRADUCERE ÎN LIMBA
ROMÂNĂ
Dăruim această carte memoriei
regretaților noștri scriitori care, aflați în slujirea onoarei poporului
nostru, deși supuși unor grele prigoniri și surghiunuri, au ocrotit limba și literatura, dăruind talent și abnegație
într-o muncă sfântă susținută demn până
azi.
AUTORII
În sarcina poporului revenit din surghiun se află acum una
din cele mai importante probleme ce trebuie rezolvată, anume reînnodarea
civilizației noastre naționale. Și în acest cadru se situează pe prim loc - revigorarea
limbii și a literaturii. Este un act de normalizare, deoarece fără limbă
bogată, fără literatură întregită, fără o civilizație solidă, nimic nu poate să
renască. Înafara evoluției limbii și a literaturii, nu se concepe civilizație,
ba, dimpotrivă, apare pericolul pierderii
identității naționale, aceste trei elemente
constituind o realitate absolută. Qurultayul / Congresul din anul 1999 aflându-se la cea de a III-a
sesiune a susținut această ardentă viziune, luând în considerație întreaga
amploare și greutate, chemând poporul
la „Bătălia limbii!” iar în domeniul acesta s-a luat o Decizie Specială. La
congres s-au enunțat legi, ordonanțe și articole absolut
necesare:„În zonele unde tătarii
crimeeni se află în număr mai mare, fie în sate fie în orașe, cei aleși în
parlamentul local sau preoții, intelectualii, profesorii, au sarcina
de a organiza procesul însușirii limbii tătare crimeene...Limba maternă trebuie
să se înscrie ca preocupare majoră în planurile și în planificările
organizațiilor sociale, responsabilii acestora să aibe sarcini precise în acest
sens.”
În
organizarea vieții cotidiene a poporului revenit în patrie se impune rezolvarea
acestei actuale situații, fapt pentru care, noi, încă din vremea surghiunului
am avut asemenea preocupări lingvistice și literare, precum în anii 1980 am
scris în rev.Yîldîz / Steaua, exprimându-ne ideile în numerele 4,6, iar în anul
1989, în numerele 3,4,5, titulatura fiind aceasta:„O privire scurtă asupra
literaturii tătare crimeene”,
străduindu-ne să oferim poporului un studiu bine documentat, sperând în
editarea materialului sub forma unei cărți. Ne-am susținut aceste păreri,
deoarece, ani de zile, elevii, studenții, profesorii, toți cei interesați și
dornici de a cunoaște istoria literaturii, s-au folosit de aceste articole
apărute în revista „Yîldîz” iar cartea ar fi fost un dar neprețuit.
Cartea denumită „Istoria literaturii tătare crimeene”cuprinde literatura
tătară crimeeană ca cea mai importantă literatură a literaturilor
turcice având și vechimea cea mai mare, cu afirmare din sec.al
XIII-lea, cunoscându-se și evoluția ei
puternică de atunci și până azi, încât se poate împărți în mod didactic în
perioade dependente de istoria pe care a cunoscut-o poporul tătar crimeean de-a
lungul secolelor:
1.Epoca antică (foarte veche) de
la începuturi și până la invazia mongolă
2.Epoca Imperiului Oastei de Aur
// Altîn Ordu (de la invazia mongolă până la Hanatul Qîrîm)
3. Literatura Hanatului Qîrîm ( de
la înc.sec.XV până la ocupația rusă)
4. Literatura tătară crimeeană sub stăpânirea rusă (1783,
anul ocupației ruse până la apariția
Rev.Translatorul / Tercüman)
5. Renașterea literară ( de la ap.rev.Translatorul- până la epoca
sovietelor)
6. Literatura tătară crimeeană în
era sovietică ( de la 1921 până la surghiunul din 18 Mai 1944)
a. scriitorii care s-au
afirmat în epoca de dinainte
b.scriitorii anilor treizeci
7. Literatura surghiunului tătar
crimeean ( 1944-1987)
8. Literatura revenirii în Patrie
( de după 1987)
Trebuie să remarcăm faptul că în primul capitol ar fi trebuit să se
analizeze literatura populară, acel folclor ce aparține graiului viu al
neamului nostru atât de înzestrat atistic. Noi n-am procedat așa. Am ales calea
noastră deoarece pentru folclor s-au editat numeroase volume și cărți, pe
criterii diversificate chiar. Pe lângă cele apărute în anii de dinaintea
războiului, au apărut volume și în perioada surghiunului, precum„Basmele
populare tătare”, 1959, „Unde este unire, acolo este și putere” (proverbe,
1971).Manele și Șînuri”-1975, „Folclorul tătar”1975, „Nenea Ahmet” ( Umorul)-1976,
”La revărsatul zorilor” (cântece populare)1977, ”Răsună Haytarma”, (cântece populare)1979, ”Legendele”,1980,
„Ghicitorile, 1988, ”Ariciul cel deștept și vulpea cea vicleană,(basme) 1990,
”Creația prin viu grai exoresie
artistică a poporului tătar crimeean” (crestomație), 1991, ”Folclorul
copiiilor”-1994, „Cântecele populare tătare crimeene” 1996, multe asemenea
cărți și culegeri. Prin aceste volume creația populară a devenit cunoscută,
cuprinzându-se toate genurile folclorice de bază.De aceea n-am simțit nevoia de
a separa un capitol al cărții referindu- ne la
creația populară.Pe de altă parte, de exemplu, în anul 1999 a apărut la
Ankara o antologie de 600 de pagini
„Literatura turco- tătară crimeeană” din care 200 de pagini au cuprins creații
folclorice.Noi nu avem încă asemenea posibilități.
Foarte mulți cercetători
(B.Çoban-zade, A.Geraybay, A.Krımskiy, “Terciman” de la apariție până la
1917) împart istoria literară a acestei epoci în două perioade: de la
„Terciman” la anul 1905; după 1905 până la 1917.Noi nu am urmat acest procedeu,
am considerat un tot denumit de noi „Perioada de renaștere a literaturii tătare
crimeene.” Motivăm în primul rând prin existența „Terciman”-ului în calitatea
sa de imbold renascentist; apoi, în al doilea rând, aducem în prim plan
personalitățile care au fost create în epocă. De aceea am contopit într-una
cele două perioade. Dacă există o diferență, ea conturează doar o perioadă.
Ultima etapă, cea de după 1987, se bazează pe activitatea de dezvoltare desfășurată de rev.„Yîldîz” de
după 1986, despre care Șakir Selim sub titulatura poeziei lui Yunus Kandim din
revista „Steagul lui Lenin / Lenin Bayragî din 1987 martie 21, dă ca o replică ideea în formula „gheața și-a
schimbat locul”, deoarece tragedia surghiunului s-a încheiat prin revenirea
poporului nostru în patrie. Studiul a fost tipărit în condiții de libertate.
‘ În eseul „Istoria Crimeii” adăugat la propria
dizertație, Amdi Geraybay își păstrează titlul „O privire asupra literaturii
Crimeii” și reia ideea de influențe dialectale, de graiuri apoi definește epoca
precum „Epoca Ciagatay’ă de după epoca Otomană. (rev.„Yîldîz” 1995,
nr.3, p.8). El observă situația politică
și economică a societății pentru a găsi patru etape distincte: 1.Epoca
hanatului; 2.Epoca de ocupație rusă până la Terciman; 3.Epca de la „Terciman”
până la revoluția din 1905; 4.Epoca de la 1905 la 1917.Noi am aderat la această
a doua împărțire, deoarece situația economică și politică a avut un rol activ
în evoluția societății noastre din acea perioadă istorică. Abia după asemenea
constatări, noi putem interpreta literatura unei mari etape istorice împărțind-o în opt perioade clare.Este și
acel punct de vedere ce se află la baza definirii „Literaturii din perioada
sovietică” care a fost structurată în două etape.În carte există opere care nu
au fost încadrate conform poziției lor, precum este cartea lui Ismail Asan oglu
Kerim numită „Documentarea afirmațiilor literare”(1998), „Momentele
Civilizației” 1997, precum și opera lui Ismail Gasprinski„Istoria vie”, 1999
apărută la Ankara preluându-se din antologia „Literatura turcă- tătară
crimeeană de către Zakir Kurtnezir în 2000, cu evaluări în „Intelectualii
tătari crimeeni”.
‘Cititorul vine în contact cu date
despre aceste epoci înțelegând procesul literar din epocile anterioare,
evoluțiile dependente de caracterul epocilor diferențiate economic și politic.
Condițiile acestea se oglindesc în
poziția socială a scriitorului, a temei, a relatării evenimentelor.Pentru
asemenea perioade furtunoase corespund perioadele „Renașterea” și „Literatura
tăteră crimeeană a sovietelor”. De aceea, literatura se definește pe drept ca
prevestirea vieții poporului. În decursul istoriei poporului, în lupta sa
pentru o economie justă, au loc schimbări radicale – ele își găsesc locul în
literatură, conținutul și tema încadrându-se în limitele de influență a epocii.
Așadar, în cartea aceasta noi
analizăm pe cât ne putem permite, calea urmată de literatură de-a lungul unor
secole dependente de mari schimbări
istorice și socio-economice. Avem pentru
fiecare epocă expresia caracteristică, alături de care evocăm evenimentele trăite
de poeți, de scriitori în proză, prezentăm împrejurările în care s-au scris și
editat operele, aprecierile asupra locului pe care îl ocupă ele în istoria
literaturii. Poeții epocilor vechi ca și poeții ultimelor perioade, sunt redați
cu fragmente din operă. Desigur, cartea va folosi profesorilor, studenților și
elevilor, pentru autorii vechi redăm explicații de termeni, dar nu în mod
obligatoriu.Doar în ce privește literatura veche ne-am străduit să oferim
fragmente din opere. Pentru a cita din operele poeților vechilor etape ne-am
folosit de texte (în special de
antologia apărută la Ankara, a „Literaturii turcă-tătară crimeeană), pe unele
adaptându-le limbii vorbite azi. În unele opere poetice am explicat termenii
arabi și persani.Dar nici pe acestea nu le-am considerat obligatorii. În
documentarea noastră nu s-a urmărit cronologia faptelor și activităților pentru
scriitorii cărora le-am prezentat date biografice. Uneori, în timpul cercetării,
am avut în vedere locul în istoria literaturii pentru personalitatea evocată. Nu am avut în vedere întotdeauna
principialitate unică. Scriitorilor care și-au desfășurat activitatea
creatoare înainte de război, continuând
și după război, le-am dat referiri despre activitățile din ambele situații.
În cartea noastră sunt
prezentați 260 de scriitori, poeți, personalităși culturale, noi evocând
activitatea lor.Scriitorii care au muncit pe plan literar cu propria lor
dăruire sunt prezentați aici și apar cu cărțile lor, numărul acestora fiind de
170. În această situație noi prezentăm
personalitatea, contribuția adusă în evoluția literaturii noastre, astfel
cuprinzându-i pe toți. Firește, scriitorul pe care l-am prezentat, poetul sau
personalitatea culturală, nu constituie
un caz unic.Este o situație clară. Dar grădina literară devine frumoasă prin
diversitatea florilor, a parfumurilor emanate, prin copacii ei diferiți. Fiind
astfel aranjată, ea va rămâne tot așa. Este o realitate. Noi, am realizat o
unicitate prin toți cei pe care i-am inclus în literatura noastră. Dar în carte,
iluminarea evolutivă a drumului parcurs este un proces deplin, clar, ca
ideologie și ca artă. Scopul nostru a fost – să dezvelim, dând perdeaua deoparte
literatura noastră extinsă pe multe secole, să lăsăm deschisă calea pentru cei
de după noi, sprijinind activitatea celor care vor cerceta fenomenul literar,
ușurând lectura cititorilor, în același timp, să informăm cât mai bine despre
perioada de vârf a literaturii noastre, considerând că noi avem o asemenea
misiune. Această carte, a primit sprijin și a cunoscut multă înțelegere din
partea d-nei Gulnar Murtazaeva,
directoarea instituției „Qîrîmdevoquvpedneșir”, a d-lui Valeri Basîrov,
specialist din cadrul aceleiași instituții, din partea fundației „Vidprocenia
”având în Crimeea ca delegat pe dl.Oleg Smirnov, din partea profesorilor de literatură Alie Veliulaeva,
Aișe Kokieva, din partea scriitorilor Ablyaziz Veliyev, Nariman Abdulvaapov,
precum și a multor colegi distinși prezenți alături de noi.
Cu speranța că această carte se va bucura de prețuirea intelectualilor
noștri, a populației noastre în totalitatea ei, noi oferim pentru toți cei
dragi rezultatul trudei noastre. Desigur, ca orice carte de început, vor exista
scăpări, poate chiar greșeli.De aceea ne cerem scuze de la cititori,rugându-i
să ne comunice opiniile domniilor lor. Adresăm mulțumirile noastre, în mod
anticipat, tuturor celor care ne vor
ajuta comunicându-ne opiniile lor.
(Marius)
Dorim să aflăm unde, când și în ce mod vom avansa, pentru aceasta trebuie să cunoaștem de unde și cum ne-am
zămislit. V.O. Cliucevski
În cadrul artistic, cea mai importantă și puternică este arta
scrisului.Un popor își găsește identitatea în literatură și își afirmă
personalitatea prin literatură.Genghiz (Giîngîz) Dagci.
ÎNCEPUTURILE LITERATURII
TĂTARE CRIMEENE
INTRODUCERE (în loc de)
În cadrul vast al literaturilor turce (turcice) vechi, locul
primordial îi aparține literaturii tătare crimeene, care cunoaște de multe
secole existența sa împlinită, însă, acest fapt a fost brutal întrerupt de
surghiunul din Patrie, pentru a se realiza o revenire spectaculoasă după aceea.Într-un
asemenea context literatura noastră întâmpină greutăți, dar ea există, își
aduce contribuția pentru continuitatea poporului nostru și a civilizației sale
în Patrie, scriitorii continuă să scrie opere cu suflu patriotic.Greutățile
întâmpinate își au cauza astăzi în situația izolată a scriitorului care a rămas
singur în fața problemelor neprimind niciun fel de ajutor nici din partea
organizațiilor obștești și nici din partea statului, fapt întărit și de
realitatea inexistenței niciunui tânăr care să i se alăture.Cauza acestei
situații se află în surghiunul poporului nostru în 1944, de atunci și până
astăzi școlile naționale în limba
maternă sau instituțiile speciale n-au redat societății absolvenții
necesari. Astfel s-a ajuns la situația noastră în plin secol al XX-lea, când fii
și fiicele noastre nu-și cunosc propria civilizație, istoria propriei
literaturi. Există o asemenea lipsă în noi toți, chiar și în rândul
intelectualilor noștri, care, deși s-au eliberat de urmările sovietelor, deși
au intrat în epoca libertății, sunt înafara acestor comori civilizatorii. Când
avansăm fără a privi trecutul, strigând „Înainte! Înainte! depășind condiții
vitrege de existență – deci când avansăm fără să ne împotmolim în trecut, noi
nu știm „unde înaintăm” și unde vom ajunge. Dar, acest „înainte”pe zi ce trece,
indiferent de noi, se îndepărtează, spre trecut, mai ales în privința
spiritualității
naționale. Situația se datorează faptului că noi „am iertat, am uitat,ne-am
umilit istoria, am strivit trecutul, civilizația noastră cândva înfloritoare,
cu personalități de prim rang ivite în momentele de „criză”, ca și în trecutul
poporului nostru, în istoria lui, în economia lui, în civilizația noastră
cândva înfloritoare, cu monumente istorice, cu imnuri nemuritoare, le-am ignorat. „Nici în
istorie, nici în domeniul literar, numele uitate nu trebuie lăsate în alb,
nescrise deci. Din contră, vina nu este a istoriei, nu este a literaților, este
vorba despre o conjunctură de situații, a spus M.S.Gorbaciov. Deci, noi trebuie să scoatem la lumină pe cei
uitați, pe scriitorii și poeții părăsiți în uitare, trebuie să-i amintim, să-i
cităm, să-i facem nemuritori pentru afirmarea bogăției noastre spirituale și
culturale. Acum,
dacă nu „veți fi în mijlocul comunității” cu „stabilitate și precizie în
afirmații”, dacă nu veți analiza corect și demn, din perspectiva epocii
contemporane perioadele dramatice trăite de poporul nostru, dacă nu veți ocroti
și conserva limba, literatura, cultura,evidențiind identitatea noastră
națională,dacă nu veți încadra personalitățile în poziția lor reală , poziție
câștigată prin dăruire,dacă nu veți fi alături de popor, ( mai ales în problema
limbii),pentru că acest popor a învins vremuri de o cumplită asuprire, atunci
noi nu ne vom mai salva valorile civilizatorii. Da, situația este grea. Dar
literatura noastră se află pe calea istorică normală, este învingătoarea
prigoanelor fără de număr, de aceea avem convingerea că prin generațiile
cunoscute se va realiza și moștenirea dar și succesul. Bazându-ne pe acest
trecut bogat, sperăm că vom reuși să poziționăm literatura pe calea cea
corectă. Literatura tătară crimeeană nu este numai o literatură, nu este o
literatură de dată recentă. Perioada ei de început se situează într-o epocă derulată de secole și
secole, ea aflându-se la baza nașterii secolelor. De aceea, am avu noi șansa de
a poseda multe materiale pe care să le așezăm la temelia acestui trecut al nostru, atrăgând atenția cititorilor asupra perioadelor de vârf , asupra evenimentelor depășite,
precum și asupra factorilor determinativi.Se cunoaște faptul că literaturile
naționale sunt strâns legate de folclor, bazându-se chiar pe creativitatea
lui.În cadrul acestui act creativ s-au format, personificându-și trăsăturile
economice- istorice, filosofice, literar-estetice, precum și prin răspândirea
în popor, printre alte popoare, formându-se prin secole și prin
aspirații –imagini - metafore. În folclor
- în aceste perle, expresii ale ideilor nutrite de popor - avem bogăția
lexicală și arta de a folosi cuvîntul. Prin această bogăție de sensuri, de genuri literare, prin
profunzimea imaginilor create, avem un teazur de limbă care a putut da naștere
literaturii scrise. Din aceste considerente, având în calcul și aspectul conținutului
abordat, putem defini literatura orală a tătarilor crimeeni ca o creație de
excepție.
Până la concretizarea
lirteraturii scrise, poporul tătar crimeean avea o viață liberă, aspirațiile, destinul,
sentimentele, circulau fără restricție, poporul afirmându-și posibilitățile
creative în libertate, dezvoltându-se din generație în generație. Încă din
perioadele vechi, pierdute în negura veacurilor, existau în popor genuri
felurite: liricul și tradiția predominau
în cântece, ele erau
urmate de ghicitori, șînuri, manéle, umor,basme, legende, balade, proverbe și
zicători.„Viteazul Qoplandî”, „Er-Targîn”, „Edige”, ”Ciora- Viteazul”, sunt
creații epice care preaslăvesc faptele de vitejie ale voinicilor curajoși răsăriți
din popor. „Tair și Zore”, „Stuful Nar”, ”Mielul Kurpeci și doamna Slu”,
Viteazul – Boz”, sunt balade lirico-epice
care evidențiază
puterea dragostei și lupta vitejilor pentru a-și apăra iubirea, destinul
îndrăgostiților, tradițiile rămase din vechime, lupta împotriva uzurpatorilor,
opoziția față de mituri. Multe balade și legende tătare crimeene se regăsesc și
în fondul cultural al altor popoare turce (la cazaci –tătari din Kazahistan),
la nogay, și la altele).Academicianul B.M.Jirmunski evocă opiniile vestitului
turcolog rus B.P.Radlov despre vareiantele legendei
„Edighe” astfel: ...în anul 1896 acestora li s-au mai adăugat
încă patru variante din partea de câmpie a Crimeii. Varianta Barabin
precum și una dintre cele preluatedin
cele scrise în Crimeea sunt variantele cele mai bine conservate!” Se știe că populația băștinașă din
Crimeea, în secolele IX – X, după ce a trecut la religia islamică,
încetățenește din folclorul arab legende precum„Yusuf și Zuleyha”,„Leylya și
Meginun”, precum și alte creații, multe alte povestiri cu caracter religios și
ele sunt răspândite în popor devenind kîpcege (cumane).Acestora li se alătură
apoi creațiile populare precum
legendele: „Fiul orbului” / Chioroglu, Sărmanul Îndrăgostit / Așik Garib, „
Kerem Îndrăgostitul / Așik Kerem, Nenea Ahmet / Ahmet aqay și Nastradin Hogea,
Umor (glume) sau alte opere
specifice.Toate au fost create de mult și s-au încetățenit în literatura
tătară crimeeană, îmbogățind-o.În acest moment dorim să afirmăm că studiile
noastre din trecut precum și opiniile tuturor intelectualilor noștri despre
limba , literatura , într-un cuvânt despre civilizația din epoca Altîn Orda / a
Oastei – a Hoardei de Aur, ca și de dinaintea acesteia, nu sunt consemnate nicăier,
ci, dimpotrivă, își au punctul de pornire pentru cercetare și studiu odată cu
perioada Hanatului Crimeean.Dar, literatura noastră aparține perioadei antice,
foarte vechi, dinainte de perioada Altîn Orda, nefiind descrisă ca atare. İar
în cazul constatării acestui fapt, se evocă faptul în sine într-un context
trecător, fără a se da exemple edificatoare.Este un fapt de necontestat faptul
că literatura noastră, rădăcinile limbii noastre literare, sunt prezentate ca
fapte de cultură importante de Mahmud Qașgari în „Divan-i lugati-t- turc” de Yusuf Has
Hacib în „Prezentarea (operei) Qutadgu ”
, realitatea acestui demers nu poate fi ignorată. În ultima perioadă s-a putut
cerceta și edifica numele unor poeți și intelectuali din perioada foarte veche,
s-au găsit operele lor. Acum, noi știm că în sec.al XIII-lea, sau, mai bine
zis, la începutul sec.al XIII-lea a scris legenda de 5.600 versuri Mahmud
Qîrîm- lîlegenda numită „Yusuf și Zuleyha”, apoi, mai știm că, în aceeași
perioadă Halil oglu Ali poetul a creat legenda „Yusuf cel prezentat în rezumat
/ având titlul Qîsa-i Yusuf” , știm în mod sigur că am avut mulți poeți care
aparțin perioadei Altîn Orda / Hoarda de Aur. Ceea ce nu s-a avut în vedere
este faptul că înaintea oricărei opere mari trebuia să existe scrisul și
literatura scrisă. Ca urmare, scrierea se constituie în Crimeea odată cu
religia islamică și cu instituirea alfabetului arab. Așa cum s-a întâmplat
cu civilizația multor popoare, primele
„monumente” scrise n-au fost păstrate în
Crimeea. Dar, puține chiar, ele dovedesc conservarea lor în Crimeea, există
informații în acest sens. Desigur,multe
opinii susțin ideea că în Crimeea au existat scrieri în stil propriu. Trebuie
să specificăm aici faptul că dintre „monumemtele scrise”păstrate, au rămas sub
forma limbii tătare crimeene vechi de la
sfârșitul sec.al XIII-lea, ( la Solhat
–Eski Qîrîm)prin acel celebru dicționar scris de specialiști localiși având
titulatura de „Kodeks Kumanicus” un dicționar latin-persan.Kîpcegii, cumanii
din vest sunt poloveții denumiți generic „cumani”.
1.Astfel ne este cunoscută limba
cumanilor crimeeni, a celor de pe Volga, atunci când cercetăm „Kodeks
Kumanicus”- scrie ac. turcolog rus Kononov –determinându-ne să studiem
documentele atât de precise ale lui P.M. Melioranski: ............
1.Kononov A.H. Historia izucenia turkish yazîkov
Rosiy.Leningrad : Hayqa 1982 pag.250
„Eu cred – scrie
domnia sa – că acești cumani din Crimeea au venit din partea de jos a Volgăi,
ei păstrând foarte bine trăsăturile limbii deja formate.Afirm aceasta, pentru
că, armata din Vest, precum și armatele hanilor de după aceea, au rezultat din
amestecul divers, foarte divers al triburilor turce cu cele mongole.”2
Urmărind ideea în evoluția postmergătoare, noi putem
afirma:„Deci, ceea ce a constituit elementul
fundamental în formarea poporului tătar crimeean este limba cumanilor ajunsă
într-o fază superioară, deja fundamentată.Doar în aceste condiții s-a putut
forma și ea.”
Cunoscutul turcolog din Moscova, savantul Emir Najip, în Evul Mediu,mai precis în sec.al XIV-lea,
referindu-se la formarea și evoluția multor limbi din epocă, consemnează:„după
despărțirea de baza cumano-oguză, apar dialectele uzbecă, cazahă( tătara din Kazahistan)
turcmenă, tătară, tătar-crimeeană, formându-se în funcție de prima componentă
de bază, prin compunere, în funcție de a doua, prin sufixare.”Formarea și
evoluția din Evul Mediu a acestor limbi – concluzionează E.Nadjip – este, fără
îndoială, limba cumană din Volga de Jos, în nordul Horezm-ului, aici revenind un loc de seamă
limbii tătarilor crimeeni de vest. Însă, la strămoșii poloveților sau la
urmașii lor, tătarii crimeeni, limba cumanilor occidentali a avut rolul
hotărâtor.3
.....................
2.aceeași operă, p.251
3. 3Nadjip E. Turcolog sovietic, 1970, nr.1,
p.87-89
4 /1 A.E. Krımski , Studii 3 Krimu, Kiev, 1930
5.Amin al- Holi. Cvyazi mejdu Hilom Vastaçnaya literaturaç M. 1962. S.29
Academicianul A.E.Krîmski este de aceeași părere în
privința literaturii timpurii a tătarilor crimeeni.„Este adevărat” scrie domnia sa-viața literaturii tătare crimeene a
apărut înaintea hanatului crimeean a Gherailor, adică ea s-a format în etapa
Altîn Ordu/ Hoarda de aur ( în sec. XIII-
începutul sec.XIV) 4 /1 În Crimeea de dinaintea ocupației mongole (1239) avem legenda care a fost creată către sfârșitul sec.al XII-lea,
„Yusuf și Zuleyha” de către Mahmud
Qîrîmlî. Este absolut sigură existența altor legende create înaintea ei, dar,
mongolii și tătarii care au cucerit
Crimeea se pare că au instituit un regim autoritar.În plus, noi cunoaștem
faptul că administrația mongolo-tătară a provocat prin austeritae, dispariția lor. Pe deasupra, s-au tăinuit și numele autorilor, al poeților
și astfel asociem operele cunoscute pe arii întinse cu limba deja formată și
evoluată a tătarilor crimeeni. În
perioada aceea, faptul că în Crimeea exista
o literatură bogată este dovedit și prin prezența poeților și savanților
religioși invitați de către sultanii mameluci în Egipt, în Siria, sultani
generoși, iar la aceasta noi putem adăuga și tirania administrației imperiale a
Oastei de aur / Hoarda de aur. Situația aceasta, de ocupație mongolo-tătară din
trecut, corespunde unei literaturi militante, care ia atitudine dar cunoaște și
pierderi, așa cum s-a întâmplat sub ocupațiile recente. Cunoscutul cercetător arab Amin al –Holi evocă
pe fiul unui asemenea om de știință
emigrat din Crimeea, de fapt kadiul Crimeii, cel care a condus la Cairo
universitatea „Al
Beybarsiya”, pe nume Diya ibn Sadallah ibn Muhammed al- Qîrîmiyni (în 1376 a
murit); urmează Rukned-Din al- Qîrîmiyni ( a murit în anul 1381); Mahmud ibn
Abdallah Abu-t-Tinani (Tanabuga) precum mulți alți oameni celebri.
5Unii dintre cei care au plecat
din Crimeea s-au întors în patria lor, unde au creat apoi opere de valoare.
Este regretabil faptul că multe dintre ele nu s-au păstrat. Asupra literaturii
tătare crimeene s-a aplecat, ani la rând studiind-o, Eșref Șemi-zade, de la el
avem nume celebre din epocă, precum Ebubekir Muhammedni, Abdul-Megid efendi, Toqlî Hogea, Ahmet Kogea, Mevlana Ishak și alții. Ebubekîr Muhammed a scris mai
târziu tratatul filosofic „Qalendarna me” ( un exemplar se
află la Institutul de Științe Orientale din Tașkent în cadrul secției de
manuscrise). Abdulmegid efendi scrie în anul 1410 legenda „Munis ul-
Ușșak”.(Manuscrisul legendei se găsește
la biblioteca universității Leyden din Olanda).Astfel, prin tot ce am redat mai
sus, am definit izvoarele începuturilor literaturii tătare crimeene, existența
ei datând din adîncimile secolelor de
mult trecute.Deducem deci că, literatura noastră de dinaintea revoluței din octombrie 1917 (
din sec.XVIII- XIX, din Evul Mediu, de dinaintea evului mediu, deci de la
începuturi) , așa cum am văzut, se întinde pe o perioadă vastă, ea trebuie cercetată pe criterii realizate pe baza
perioadelor literare. Chiar dacă ar fi așa, nu ducem lipsă de cercetători
valoroși. Mulți oameni de știință bine cunoscuți s-au aliat acestei munci. În
anul 1922 Osman Aqcioqraqlî a scris în ziarul „Millet / Poporul” studiul
„Istoria pe scurt a literaturii tătare
crimeene” , aceasta este una dinre
dovezile noastre. După această dată, Amdi Gheraybay scrie în anul 1926
dizertația sa având titlul:„O privire asupra literaturii tătare crimeene”
referindu-se în mod special la liteartura veche. Această activitate științifică
a fost editată în România în anul 1935 la Constanța., ca un capitol al operei
denumite„Poeții Crimeii”.2. După el,Abdula Lyatif-zade a scris studiul „Despre
ultima perioadă a literaturii tătare crimeene”(în revista„ Activități de
studiu” 1927) apoi editează trei studii cu referire la activitatea de cercetare
a lui Bekir Cioban-zade:„Peroada recentă a literaturii tătare crimeene” editată
și în volum,la Simferopol în anul 1927.Opera aceasta s-a tipărit în anul 1992
în cadrul revistei „Yîldîz”ca o carte separată. Academicianul A.E.Krîmski în
opera sa dedicată literaturilor popoarelor turce din URSS are patru studii
numite „Literatura tătară crimeeană.(A.E.Krîmski, Studii 3 Krimu, Kiev, 1930).
Acest studiu atât de prețios a fost tradus din ucraineană de către A.I.Gubar și
a apărut în ziarul ”Golos Krima/ Glasul
Crimeii”din anul 1997 cu data de 7 mai. Tot în asemenea cadru, Abdureim Altanlî
în anii 1935-1936 a tipărit în revista „Calea bolșevică”(Literatură și cultură)
studiul „Usein Șamil Tohtargazi și Cergheev”iar Alim Fetislyamiov a editat la
Leningrad studiul „Poezia contemporană tătară crimeeană”, o prețioasă
dizertație *5, având apoi ca urmare în anul 1940 dizertația
„U.Ș.Toqtargazi-poet popular”, opere pe care le putem prezenta. Istoria
literaturii și a limbii tătare crimeene consemnează studii cu referire la
evoluția ei și din partea cunoscuților
turcologi ruși, academicienii V.V.Bartold, VV.Radlov, V.A. Gordlevski, A.N.Samoilovici,
A.N. Kononov și a altora, noi putem să găsim referințe și în studiile altor
cercetători. Despre lietratura noastră au mai scris cercetătorii și poeții,
istoricii care au făcut referiri importante,
precum Seid Muhammed Riza, F.Hartahay, Evlia Celebi, Yevgheni Markov, Kondaraki, Y.Hammer
– Purgștal și alții.
O altă serie de cercetători ai lumii s-au referit la literatura și la
istoria tătarilor crimeeni, precum Sadeddin Nuzet Ergun, İsmaıl Hikmet Ertaylan, Fuad Kyoprulu – zade,
Șukri Elcin, Mehmed Tair din Bursa: alți cercetători turci care s-au străduit
precum Șukri Elcin, au adus argumente și documente de mare importanță. Sadeddin Nuzet Ergun a editat în anul 1936 multe dintre scrierile lui
Așik Umer cu titlul de „Așîq Ümer.Viața și poeziile sale”, opera a mai fost editată în anul 1988
și în 1990, noi folosindu-ne de aceste cărți.În anul 1928 a apărut cartea
bazată pe fapte din viața lui Mustafa Gevheri cu titlul „Gevheri” de către
același autor.După cartea aceasta s-a mai editat în anul 1987 la Ankara o
ultimă carte dedicată lui Gevheri de
către Șukri Elcin. Ismail Hikmet Ertaylan, în anul 1958 adunând operele lui
Gazaiyini tipărește volumul „Gazi Gheray Han. Viața și opera.”În anul 1960
poetul nostru din secolul al XIII-lea, Mahmud Qîrîmlî / Mah mud Crimeeanul, este edită legenda „Yusuf și Zuleyha” care
rămăsese în manuscris.Fuad Köprülü –zade scrie multe studii
cuprinse în cărțile sale referitoare la
istoria literaturii turce ca și în revistele în care publică, despre Așik Umer,
Mustafa Gevheri și alți poeți de ai noștri. Mehmet
Tair din Bursa ne-a oferit date foarte importante în studiul său numit „Autorii
tătari în timpul otomanilor”. În opera „Perioada evului mediu în literatura
tătară crimeeană” din
anul 1999 autorul, Timur Useinov, s-a inspirat din cartea lui Mehmet Tair iar
noi am apelat la aceeași lucrare pentru a găsi pe câțiva poeți și personalități
religioase din acea epocă. Mehmet Sari, cercetătorul
turc și-a definitivat binecuvântata carte în anul 1990. În a sa introducere scrisă în
cumană el consemnează :„ Opera aceasta (aparține) autorilor otomani.” Titlul
este la fel de important precum este opera în sine, pentru cercetători este un document
de prim rang. Dl.Mehmet Tair a studiat multe cărți din care a extras date pentru capitolele cele mai
importante ca„Șeicii”, Savanți ai
religiei”,„Poeții”, Istoricii”, „Echipele” și Matematicienii, deci acestea
sunt cele șase capitole în care sunt cuprinși 44 de autori traduși și cu
titlurile așezate înaintea operei. Opera aceasta acoperă un spațiu de 300 de
ani de administrație otomană în Crimeea, 130
personalități sunt prezentate prin valoarea lor, aproximativ 100 de nume de locuri apar ca noi așezări ale
acestora. De aici deducem că acestor oameni „Crimeea le-a devenit
neîncăpătoare”deși ea era o sursă
inepuizabilă pentru inspirație.
6. Trebuie să mai amintim o operă, aceea a lui Hakkan Qîrîmlî și Unsal Aqtaș, din
anul 1987 apărută la Ankara – „Bibliografia Crimeii”. Există în această carte
numele autorilor din perioada 1923-1986 care tăiesc în Turcia și au scris
despre Crimeea; se dau date din viața autorilor. Cartea a cuprins în jur de 150
de autori și operele lor, ” Bibliografia”rămâne o carte valoroasă pentru
literații și istoricii noștri. Dintre cercetătorii contemporani numai Eșref Șemi –zade în opera sa din
anul 1974 ”Viață și creație” sau în cea din 1977 „În slujba poporului” scrie
articole precum și povestirea
„Invitație la
petrecerea din Tbilisi” , povestire care
ocupă spațiu în studiile multora, precum Șamil Alyadin, Usein Șamil în „Viața lui Tohtargazi” sau în „Romanul și
timpul” de Safter Nogaev*
7 precum și în studiul dedicat vieții și activității
lui Bechir Cioban-zade de către Ismail Kerimov scriind în
monografia sa despre Umer Ipci. Alături de autorul Safter Nogaev cu care am
editat opera de 640 de pagini despre „Istoria literaturii tătare
crimeene”cartea însumează aceeași orientare. În ultima perioadă s-a afirmat un
tânăr curajos și capabil, Nariman Abdulvaap care, în anul 1999 a scris bilingv,
în tătară și în rusă în ziarul ”Golos Krima”„Speranțele lui Ghiulșen” numai în
rusă,urmând apoi tânărul profesor Timur Useinov cu volumul „Epoca Evului Mediu
în literatura tătară crimeeană” și Șevket Yunusov, în opera sa „Din istoricul
poeticii noastre” publicată în rev.„Yîldîz” dar și în volum, acestea fiind
operele pe care le putem folosi în argumentările noastre. (n.tr.Noi am tradus
în română o mare parte din carte)
.................
1.Millet /Poporul,
1920, nr.6,7,9,10, 12, 13,14.
2.Poeții Crimeii, Constanța, 19353.Rev.„Lucrări
de citit”, 1927, nr.4-5; rev.„Cervoni Șlyah” nr.11; rev.„Yîldîz” 1944,
nr.3
4.„Enciclopedia dicționar Granat”, vol.41, nr.10, M, 1931
5.Universitatea
Leningrad, ed, Autoreferat
6.Mehmet
Tair din Bursa, Autorii Crimeii, Introducere. Ankara, 1990
7.Safter Nogaev. Pe urmele
analelor.Tașkent, 1991.
