FIZICIANUL MUSA GEAVIT (VELULA)

FIZICIANUL MUSA GEAVIT (VELULA)
      Născut la 23 dec. 1931, în satul dobrogean Palazu Mare, com.Ovidiu, jud.Constanța, dl.academician Geavit este urmașul unei familii de intelectuali tătari, origine plină de demnitate și măreție, transmisă din generație în generație, adusă din Crimeea și purtată peste veacuri, prin timpul și spațiul nemărginirilor universului uman, victorios până la urmă asupra hotarelor, lagărelor, surghiunurilor sau ale oricăror alte feluri de asuprire a omului! Din cercetările efectuate în ultimii 25 de ani, am dedus că, odată plecați din Crimeea Hanatului Kîrîm al gloriilor de altădată, tătarii își mențineau statutul de intelectuali, indiferent de locul sau de condițiile vitrege pe care le înfruntau. Astfel familia d-lui Geavit avea în genealogie hagii, hogi sau celebi, mârza sau nobili tătari. Tatăl este EROUL ȘEFKET MUSA (1905-1960) SECRETARUL CONSULATULUI GENERAL TURC DE LA CONSTANȚA între anii 1935-1952, apoi condamnat pe viață pentru înaltă trădare, pedeapsa fiind prin recurs comutată la 25 de ani de muncă silnică, mort după 7 ani la Penit. Dej.    
Ca student, Geavid Musa se căsătorește cu o colegă. În anul 1955 el devine absolventul repartizat împreună cu soția la „ Institutul de Fizică atomică” din Măgurele. Este un tânăr dedicat muncii, având realizări, invenții, colaborări de prestigiu intern și internațional. Marele succes al cercetătorului tătar crimeean, cetățean român, apare în anul 1956 în cadrul lucrărilor din Laboratorul condus de A.Gelberg, colectivul bucurându-se de conducerea lui George Comșa, când tânărul Geavit concepe Pompa de vid ultra-înalt 10-10 torr, practic un vid cosmic! La acea dată, în lume existau doar două laboratoare și nimic în industrie. Iată cum România devine a treia țară din lume prin acest laborator și prin acest Geavit Musa.Tot el a conceput joja de măsurare a unor presiuni atât de mici. Pentru lucrările publicate cu Pompa de vid denumită COMȘA-MUSA ( așa este citat în cartea lui Manfred Von Ardenne).
În perioada 1980-2003 s-a dedicat activității didactice fiind profesor asociat la Facultatea de Fizică al Univ.București. A mai profesat la Eskișehir în Turcia în cadrul Universității Osman Gazi.La Universitatea „Ovidius” din Constanța a avut ore și cu d-na Vlădoiu Rodica –Ciupină a realizat Laboratorul de Plasmă. În străinătate a mai fost trimis în Germania, în Japonia având cooperări științifice internaționale de importanță majoră cu colegi din Dortmund, Essett, Einohoven, USA, Magoya, Humboldt. Prin activitatea sa a avut loc promovarea școlii românești de fizică a plasmei. În ciuda dosarului de cadre, în lupta cu legile nedrepte, cu intrigilie și ambițiile deșarte ale nonvalorilor, el a obținut burse , premii, medalii, titluri, încât putem să ne declarăm mulțumiți de recunoașterea meritelor sale prin această sumară enumerare: bursa Alexander Von Humboldt (n-a primit decât după un an viza, deci a pierdut acest drept), Premiul Constantin Miculescu al Academiei RSR, Medalia pentru Merite, el primește „PREMIUL ACADEMIEI”. În anul 2007, încheind biografia analitic-istoric prezentată a marelui nostru poet național MEMET NIYAZI, îmi încheiam dizertația literar-istorică cu aceste cuvinte: „Secolul trecut, al XX-lea ne-a dăruit nouă, tătarilor crimeeni trei mari personalităţi: Memet Niyazi,Mustegep Ulkusal, Negip Hagi Fazăl… iar noi, îngenunchiaţi la mormintele lor să sărutăm pământul care-I acoperă…
Secolul nostru, al XXI-lea,oare câţi OAMENI MARI ca ei , cu principii şi idei pe cât de folositoare pe atât de înălţătoare, va naşte aici pe pământul minunatei Dobroge?
( G. AKMOLLA, volumul bilingv, POEME NEMURITOARE / OLIMSIZ  ȘIIRLER, REVISTA EMEL/IDEAL nr.48, oct.2015, an *85

Prefata la QIRIMTATAR MUACIR TÜRKÜLERI // CÂNTECELE EMIGRAȚIEI TĂTARE CRIMEENE

PREFAȚA AUTOAREI

Am reținut din opera de o viață a liderului tătar crimeean al cărui destin implică istoria tătarilor din Dobrogea, DR.AMET OZENBAȘLÎ, că strămoșii (eroii neamului) n-au murit ca X sau Y să-și facă hotel sau cârciumă! Redau prefața scrisă de dl.prof. univ. al univ. KIPU, Ablyaziz Veliyev la studiul asupra cântecelor noastre de emigrație, pentru a putea apoi explora muzica pe care dl. Server Kakura a înscris-o cu abnegație în note muzicale, închei cu versurile poemei mele NEDEN? // DE CE care, datorită d-lui Riza Yusuf, poet și compozitor crimeean, a colindat nemărginitele teritorii tătare şi turce ale lumii noastre...

 

dr.AMET OZENBAŞLÎ:

”Un popor lipsit de principii superioare, de conştiinţă naţională, nu poate supravieţui. A fi tătar înseamnă a fi călare pe un cal viteaz, a te încadra întregii lumi musulmane prin mesajul purtat astfel. A fi tătar înseamnă să-ţi cunoşti istoria, să-ţi cultivi tradiţia, să te exprimi în scris şi în opere de anvergură internaţională în limba ta maternă, să te dedici evoluţiei ei în viitor, să crezi şi să militezi pentru afirmarea civilizaţiei poporului tău pe plan universal.”

(rev.EMEL. nr. Omagial, 40, oct.2013,*an 83, pag.32-33)

TRAGEDIA CRIMEII SUB DOMINAȚIA ȚARISTĂ

Asupririle și nedreptățile îndurate de turcii crimeeni (tătari,n.tr.) sub dominația țaristă i-au preocupat dintotdeauna pe tinerii crimeeni. Înainte de revoluție era imposibil ca noi să edităm un volum cu tot ce a îndurat poporul nostru. Încă din liceu am încercat să lucrez în această direcție, în rafturile bogate ale bibliotecilor universitare n-am găsit materialele necesare. Perdeaua trasă peste situațiile cumplite îndurate de strămoșii noștri s-a destrămat abia după insurecție, când s-au spart lacătele grele de la Administrația Prefecturii Generale din Odesa și am avut posibilitatea să ne apropiem de arhivele ascunse în provincia Tavrida; aceasta a însemnat descoperirea unor acte, documente ce au zăcut ascunse ani de zile.

Iată emigrațiile tătare,cauzele lor ascunse până azi, peste care până acum nu s-a putut aduce lumină datorită materialelor rusești care au confiscat adevărul, nedându-ne prilejul de a-l oferi cititorilor noștri.

Cercetările și studiile abia acum 15 ani s-au definitivat, fapt pentru care cerem scuze, chiar și pentru unele imperfecțiuni ale lucrării noastre. Adresez mulțumiri colegilor care m-au ajutat,A.M.Mihailov,N.N.Rudnev,Y.Muhiliye,A.Refatov,Ș.Bektore,A.Bodaninski,B.Ciobanzade și Y.Gafarov; în mod special îmi exprim recunoștința celor care m-au sprijinit în atingerea scopului, H.Odabaș, H.Balici și Ismail Lemanov.

Dr.Amet Ozenbașlă, 1943, Crimeea; 2004.

Frag PREFAȚA AUTOAREI

Am reținut din opera de o viață a liderului tătar crimeean al cărui destin implică istoria tătarilor din Dobrogea, DR.AMET OZENBAȘLÎ, că strămoșii (eroii neamului) n-au murit ca X sau Y să-și facă hotel sau cârciumă! Redau prefața scrisă de dl.prof. univ. al univ. KIPU, Ablyaziz Veliyev la studiul asupra cântecelor noastre de emigrație, pentru a putea apoi explora muzica pe care dl. Server Kakura a înscris-o cu abnegație în note muzicale, închei cu versurile poemei mele NEDEN? // DE CE care, datorită d-lui Riza Yusuf, poet și compozitor crimeean, a colindat nemărment redat și preluat din rev. EMEL,NR.18, 2008, an*78,pag.9

Prof.univ. ABLYAZIZ VELIYEV: Flacăra crimeeană nestinsă din inimile tătarilor din DIASPORA

Înfloritor, cândva, acest pământ al Crimeii, în câțiva ani s-a transformat în paragină, livezile și culturile ei minunate de viță de vie, satele frumos orânduite, comerțul dezvoltat pe scară superioară, civilizația ei vestită, devenite toate ruine, amintește sfârșitul unui război desfășurat aici cu intenția devastării totale. Lăsăm deoparte autorii tătari crimeeni, însuși savanții ruși care cunoșteau Crimeea de altădată, ca și etnografii, istoricii, scriitorii, au scris în repetate rânduri descriind cu durere aceste aspecte dramatice. De ex. Evgheni Markov, în cartea sa Ocerki Krîma scria: „Tătarii nu posedau documente agrare, era suficientă dota părintească și vorba preotului lor; când ei au fost nevoiți să-și părăsească pământurile, acele străvechi pământuri deveniseră acum deșerturi, pentru că orice rus s-a crezut superior celui mai învățat și gospodar tătar.” (op.cit.pag.4). Sumarokov, în opera sa Dosughi krîmskovo sudiy a scris referindu-se la epoca lui Potemkin: „ în 1812 o mare parte a populației tătare a fost obligată să se strămute, numărul lor era de peste 300.000, pământurile însă n-au fost redate rudelor, cum era cazul, ci acele ogoare au ajuns în posesia coloniștilor și a funcționarilor ruși. Actele s-au semnat la Peterburg, dar Peterburgul nu cunoaște situația din Crimeea.”( op.cit.pag. 4) (...) Cele mai mari emigrări au fost în anii 1860-1862 (nn.familia mea maternă, cf. Ulkusal, a venit în Dobrogea în anul 1860, din sate acum dispărute, precum Qazantîp / în 2012 le-am căutat/ din zona Kerci. În cei trei ani – 1860-1861-1862- au părăsit Crimeea 101.605 femei, 126022 bărbați, deci 227.627 de oameni (n.n. ei au fost înregistrați, dar cei mai mulți, au fugit! Bătrânii ne povesteau că „noaptea se ridicau satele”). (...)

Este posibil să grupăm în două categorii cântecele de emigrație care au o istorie de peste 230 de ani:

1. cântecele aparținând perioadei țariste (cu tema armatei)
2. cântecele surghiunului din 1944

(n.n. epoca bolșevică este netratată, epoca surghiunului în Dobrogea a ajuns abia după 1990)

N E D E N?

Güner Akmolla

Neden qorqıp qartbabaylar şu Qırım dan qașqanlar?

Neden urkıp oz Vatannı duşmanlarğa aşqanlar?

Bayır geşıp, bızlar ışıp, başqa topraqlar qarap

Dağılğanlar dort-bır yaqa, asır boyunca cılap!

Dobruca’ğa yerleşkenler “ak topraq” dep, dedeler!

Qırım yaqın, Istanbul da onday yaqın, degenler!

Asret kozmen qartayğanlar, oz koyım dep, Vatanım!

Onlarındır butun dertım, seslerıdır cılavım!

Yıllar geşıp asırlarğa dertnı turmay anlatqan!

Dobruca’nın koylerınde Hayal bolğan artık “Han”!

Medrese de oquğanlar Niyazi men bır seste,

Vatan uşun tırışqanlar, uyan Tatar degende.

Neden qorqıp bırleşmiyler asırların sonunda?

Neden urkup tartışamız duşmanların qolında?

Er tuvgan kun bır fırsattır, qaşırmayıq zamannı

Haqqımıznı bız almasaq, tarih untar Tatarnı!

Neden ketken qartbabaylar şu Qırım dan ayrılıp?

Neşın cılay qartanaylar torunların ostırıp?

Gurbetlıkte, oksız halde, Tatar halqı oğraşa,

Asırlardır, Tatar halqı, Vatan qarap dolaşa!

Tarihımız onday şanlı, neden qayb bolayıq?

Bastırıqtır qara kunler, neden qorqıp yuqlayıq?

Bır vaqıtta Avrupa nı qamşılağan Atamız,

Unutmasaq o kunlernı, ozımıznı cöytmamız!

De ce?

De ce bunicii din Crimeea cu-atâta spaimă au fugit?

De ce, dușmanului, de frică, ei Patria o au jertfit?

Urcară dealuri, tăiară ghețuri, alte pământuri căutând,

În patru zări se-mprăștiară, de-alung de veacuri tot plângând...

Crezând “pamânt făgăduit” în Dobrogea s-au așezat,

Aproape erau de Crimeea, de Istanbul; ei au sperat!

Îmbătrănind cu ochii-n zare, spre satul lor, spre Patrie,

Ei gem acum în cântul meu și plâng cu mine-n poezie.

Trecură ani și-a lor durere o poartă-n suflet secole,

Iar Marele Hanat devine un vis în sate dobrogene.

Trudesc ei pentru Patrie, ,,Treziți-vă Tătari!”spunând,

Elevii de la Teologie imnul lui Niyazi cântând!

De ce nu ne unește spaima acum la finele de veac?

De ce-nrobiți de-același dușman tot prigoniții noștri zac?

Și fiecare zi e-o șansă, acum e timpul, sus, tătari!

Noi dreptul nostru dacă-l pierdem, Istoria-i uită pe tătari!

De ce bunicii din Crimeea fug cu- averile-ngropate?

De ce plâng, legănând nepoții, bunicile îndurerate?

Înstrăinați, orfani cu toții, tătarii rătăcesc plângând,

De veacuri, rătăcesc tătarii, Patria lor căutând!

Istoria ne onorează, uitând de glorii să pierim?

Aceste zile sunt coșmaruri, de ce noi încă să dormim?

Străbunul se-nvârtea cu biciul printr-o Europă-ntunecată,

Să nu uităm, spre-a nu ne pierde, renumele de altădată!

( Güner Akmolla, rev.EMEL, nr.8, oct.2005, an*75, pag.2)

3 DURKULERIMIZ// CÂNTECELE DOBROGENE CRIMEENE

Maya la expoziția d-nei Nermin Hogea în Crimeea 2010

Solhat, Eskı Qırım, Starıy Krim

AĞLARIM QIRIMNI