23 Şubat 2018 -
100 cıl geștı
ÇELEBİ CİHAN( 1885, Sonaq- Cankoy,
Qırım – 23 Şubat 1918 Aqyar, Qırım)
BIRINCI QIRIMTATAR DEMOKRAT HUKÜMET
BAŞQANI – ( 18 Aralıq 1917 –26 Ocaq 1918)
PRIMUL PREŞEDINTE AL STATULUI
DEMOCRAT TĂTAR - 1918
NOMAN ÇELEBİ CİAN ( 1885– 1918, fevral 23). Qırımnın
çöl tarafında, Cankoy yanlarındakiSonaq koyunde, İbraim Çelebinin ailesinde
doğdı.Koy mektebinde, sonra Aqçora ve Zıncırlı medreselerinde oqudı.Daa yaş
ekende onın oquğan koy mektebini yerli çar memurları kelip: - Balalarğa
edebiyat, cografiya, esap oğretken mektep bizge kerekmey! – dep, qapatqan ve
qapısına kilit qoyıp ketken ediler. Mektep qapısına ağır demir kilit asılğan
vaqıtta genç Çelebi –ciannın içinde bu aqsızlıqqa qarşı isân qiğılçımları peyda
olğan ve bu qığılçımlar sonundan zorbalıq altında bocalağan milletine yöl
kosterici alevge çevirilgen edi.Bu qığılçımlar onın edebiy eserlerinde de yer
alğandır.Şu mektepnin qapalmasının tesirinen o sonra „Qarılğaçlar duası”adlı
meşur ikâyesini yazğan edi. Ozü ziyrek aqıllı, oqumağa aves oğlan Qırım ve
İstanbul gazetalarını oquy ve aynı vaqıtta rus tilini de ogrene. Lâkin Çelebi
–ciannı medresede oquv qanaatlendirmey. O, İstanbulğa ketip, anda Mercan oquv
yürtuna oqumağa kire. Onı bitirgen son uquq tasili aldı ve ilâiyat derslerine
qatnap, diniy talimat boyunca bilgisini mukemmelleştirdi. İstanbulda, ozü kibi
tasil alğan qırımlı gençlernen beraber 1906 senesi “Vatan” adlı gizli bir
cemiet teşkil ettiler.Uriet yölunı kutken bu cemiet azaları Çelebi-cian rehberliginde
vatan, halq, serbestlik aqqında şiirler, ikâyeler, siyasiy ve tarihiy maqaleler
bastırıp, risaleleler çıqarıp darqata ediler.Çelebi –cian, işte, bu vaqıtta
ilki şiirlerini yazıp başlağandır. 1911 senesi anda oquğan Bekir Çoban-zadenen
ekisi qoşulıp oz şiirlerini ayrı kitapçıq etip çıqaralar. Çelebi- cian 1912
senesi oquvını tamamlap Qırımğa qaytıp kele.Çoqqa barmay o, Rusienen daa
yaqından tanış olmaq maqsadınen Peterburgqa kete ve anda universitetnin uquq
şubesine oqumağa kire.Sonra o icat işlerinen bir sırada, faal surette siyasiy
işlerge de qoşula. Oz halqını son derece sevgen, onınle ğururlanğan, hususan
yaşlarğa buyük umüt beslegen Çelebi-cianın en aytuvlı eserlerinden biri “Aygidi
tatar yaşları!” adlı şiirindeki:
Aygidi tatar yaşları, oqumaylar! *
Oqusalar*kimseden*kem*qalmaylar. * İstanbulda, Parijde birinci bola, *
Yaponlarda onlarğa yetalmaylar! -
degen
sözlerini bilmegen ziyalı yöq desek yanılmamız.Bu satırlarda muellif
halqımıznın hususiy çizgilerinden birini ne qadar ustalıqnen aks ettire! 1914
senesi birinci dünya cenki başlağanda, Çelebi-cian zapastaki ofitser sıfatında
cebege conetile. Aytqanlarına kore o, Aqmesçit vokzalına onı ozğarıp kelgen
arqadaşlarının yanında lokomotiv tamir deposına yaqlaşıp, sol bileginin qan
damarını kese de, sevimli milletine hatra olaraq deponın divarına oz qanınen şu
sözlerni yaza:
*
* Saulıqman qal, tatarlıq!
* Men ketemen
cenkke,
* Atımnın
başı aylandı ahret betke.
* Senin içün yaşadım, sensiz
olsem,
* Bilmem nasıl kirermen*boş cennetke...
1917 senesi fevral inkilâbı
neticesinde, padişa tahtından endirilgen son, Qırımğa qaytıp kele ve oz
halqının kelecek takdirini qayğırğan erbaplar sırasında Çelebi-cian da faal
arekette buluna. Şu fevral inkilâbı tesirinen o milliy qurtuluv desturini tize.
Bu esasta Qırım muhtariyatını teşkil etüv aqqında toplaşuv otkerilip, Qırım
musulmanları Merkeziy Komiteti tizile ve Noman Çelebi –cian onın reisi saylana.
Lâkin çoqqa barmay Kerenski ukümeti Noman Çelebi -ciannı bastırıqqa taşladı.
Mında o ozünin “Bastırıq”adlı guzel şiirini yaza. Halqnın israrlı talapları
neticesinde onıtezden azat eteler. Noman Çelebi-cian ve
Cafer Seydametnin rehberliginde 1917 senesi noyabr 26-da açılğan I Milliy
Qurultay Qırımnın milliy devlet qurumı ve idaresini belgilegen Halq
Cumurietinin Konstıtutsiyasını qabul etti.Noman Çelebi-cian qırımtatar milliy
idaresinin yölbaşçısı yani ukümet reisi etip saylandı. Rusie akimietini elge
alğan bolşevikler Qırım Halq Cumhurietini de, ayni zamanda Qırım Muftisi etip
saylanğan Noman Çelebi-ciannı da tanımadı lar. 1918 senesi yanvar 26-da
bolşevikler halqqa qarşı Aqyar matroslarını yiberip, qırımtatar ukümetini
tar-mar etiler. Şu kunü Noman Çelebi-cian elge alınıp, 27 kun Aqyar
apshanesinde tutuldı ve fevral 23 –te vahçicesine oldirilip, cesedi Qara
denizge taşlandı. Noman Çelebi-cianozünin bugun endi milliy gimnge
çevirilgen meşur “Ant etkenmen!” şiirinin : “Ant
etkenmen, söz bergenmen bilmek içün olmege, * Bilip, korip, milletimnin koz
yaşını silmege”- kibi sözlerine omürinin son daqqasınace sadıq qaldı.(
Bu yerde şunı aytmaq ister edik ki, Çelebi-cian şiirinin “Ant etkenmen, söz
bergenmen millet içün olmege” satırı
qart ocamız Mustafa ağa Halilovnın fikrince: “Ant etkenmen, söz bergenmen bilmek içün olmege”denilmek kerek eken.
Bu fikirni Mustafa ocadan eşitkenler daa bardırlar.Eki satırnı bir qoşıp
oquğanda, mantıq ciyetinden Mustafa ocanın aytqanı doğru olğanına qaniy olasın.Şunın
içün biz de şu satırnı onın aytqanı kibi qaldırdıq). Halq işine sadıq, ileri
fikirli, faal ğayretçen bir erbap olaraq Çelebi-cian, vaqialar biri-birinin
deniştirip turğan şu murekkep devirde tabiiy ki, o vaqialardan çette turıp
olamadı, şu qaynaq vaqialarnın en ortasında bulundı. Asılında internatsional
ruhlu olğan, başqa milletlerge aqiqiy urmet beslegen Çelebi-cian oz
çıqışlarından birinde şoyle degen edi:”...Milletimiz
adildir.O, yalınız ozüni tüşüngenlerden, yalınız oz saadeti içün
çalışqanlardandegildir.O urietni ve cumhurietni sever.Oz uquqını ne derece
muqaddes tanısa, digerlerinin uquqını da o derece taqdirler...Qırım
yarımadasında türlü renklerde bir çoq zarif guller, şebboylar, zambaqlar,
lâleler bardır. Bu lâtif, ruh ohşayıcı çeçeklernin ozlerine has guzellikleri,
lâtif qoquları bardır.Bu guller, bu çeçekler Qırımda yaşağan milletler:
tatarlar, ruslar, yeydiler, nemseler ve başqalarıdır”.Halqımıznın içki ruhunı, yanında yaşağan başqa millet
vekillerinenisbeten , asırlarnen beslep kelgen alıcenap, dostane munasebetini
kostergen ve bugunde halqımızğa hızmet ete bilecek ne qadar samimiy, insanietli
sözler! Eski ziyalılarımız sırasında en korümlilerinden biri olğan Noman
Çelebi-cian istidatlı icatkâr, șair edi. Teessüf ki, o eski çar qurumını yöq etken
inkilâp taşqınlarının, bu saede yüz alğan anlaşılmamazlıqlarnın qurbanı
olğandır. O, Aqyardan uruştırıp kelgen ve kozleri aq-qara kormegen matroslarnın
elinden şeit ketti. Olar, bazı bir malümatlarğa kore, V.I.Leninnnin : „Çelebi
–ciannı oldürüvni toqtatınız!” degen acele telegrammasını bile beklemege qadir
olmadan, edipni aşıqçanlıqnen oldireler. Çelebi-ciannın kolem ciyetinden pek
çoq olmasa da, munderice ve bediy ciyetten acayip eserleri bardır ki, bu
cumleden onın tillerde destan olğan ve oz milletine sadıq er angi vatan perver
içün ruhiy ğıda bergen meşur „Ant etkenmen!” şiirini ayrıca qayd etmemek mumkün
degil. (Riza Fazıl- Safter Nogaev,
Qırımtatar Edebiyatının Tarihı, 2001 Aqmesçıt, 2017 Romanya, s.171)
Noman Celebi - Gian (1885 – 23 februarie 1918) El
s-a născut în partea de câmpie a Crimeii, în satul Sonaq de lângă Giankoy, în
familia lui Ibraim Celebi. A studiat la şcoala sătească, apoi i-a continuat
studiile la Aqciora şi la Universitatea
Înlănţuită. Încă de tânăr a asistat la închiderea şcolii din satul său natal de
către funcţionarii ţarului, care au spus: „Şcoala care îi învaţă pe copii
literatură, geografie, socotit, nu ne trebuie nouă!” Un lacăt greu de fier s-a
pus pe uşa şcolii – atunci tânărul Celebi -gian s-a revoltat împotriva acestei
nedreptăţi pe care poporul său o îndura, simţind fiorii morţii, dar şi ai unei
căi de urmat. Aceşti fiori vor apare în operele sale literare. Închiderea
şcolii a lăsat urme în inima poetului, ceea ce putem constata în celebra sa
povestire „Ruga rândunelelor”. El avea o inteligenţă ieşită din comun, era
dornic să studieze, citea ziarele din Crimeea şi din Istanbul, în acelaşi timp
învăţa limba rusă. Dar, Celebi - gian nu s-a mulţumit cu pregătirea pe care o
avea la medrese. A plecat la Istanbul, acolo a intrat la şcoala-internat
„Mergean ” (Coral). După absolvire, a urmat studii de drept şi de religie,
perfecţionându-şi cunoştinţele în domeniul religios. La Istanbul, el a
înfiinţat împreună cu tinerii tătari crimeeni o asociaţie ilegală „Vatan”/
Patria, în anul 1906. Aceasta urmărea calea spre eliberare; sub îndrumarea lui
Celebi-gian membrii asociaţiei editau şi ofereau publicului larg de cititori
poezii, povestiri, articole politice şi istorice, texte cu caracter religios,
care îndemnau poporul spre renaştere. În perioada aceasta a început Celebi-gian
să scrie poezii. În anul 1911 el i s-a alăturat lui Bekir Cioban-zade, care
studia tot la Istanbul, şi cei doi au tipărit propriile poezii într-o
cărticică. Absolvind în anul 1912, el va reveni în Crimeea. Nu a trecut multă
vreme şi a pornit spre cunoaşterea îndeaproape a Rusiei, la Petersburg,
înscriindu-se la universitatea de aici pentru a studia dreptul. Apoi, odată cu
activităţile creatoare, şi-a desfăşurat activităţile sociale. Îşi iubea prea
mult poporul, se mân drea cu acesta, de
aceea se adresează el tinerilor cu aceste vorbe, în cea mai cunoscută operă a
sa:
Cât regretăm faptul că tinerii
tătari nu studiază!
Dacă ar studia, de nimeni mai jos ei nu se situează. Primii sunt la Paris, ori la
Istanbul, nici
japonezii din urmă nu-i mai ajung. Acestea sunt cuvintele lui, nu
greşim dacă afirmăm că la noi nu există intelectual care să nu cunoască aceste
versuri. În rândurile acestea, autorul pune în evidenţă, cu pricepere poetică,
una dintre trăsăturile de bază ale poporului său. În anul 1914, când a început
primul război mondial, Celebi-gian a fost trimis pe front ca „ofiţer
zapastaki”. Dacă ţinem cont de unele afirmaţii, el s-a apropiat de colegii
veniţi să repare locomotivele din depoul căilor ferate cu intenţia de a-şi lua
adio, rănindu-se la braţul stâng, de fapt tăindu-şi vena; atunci a scris cu
sângele său pe zidul depoului aceste cuvinte adresate poporului său iubit:
„Rămâi cu bine, neamul meu
tătar!
Eu plec de-aici la un război
fără hotar.
Calul meu şi-a întors capul
spre lumea de apoi,
Eu pentru tine am trăit, de
voi muri fără de tine,
Nu ştiu cum voi intra în
raiul pustiului lipsit de tine.
În anul 1917, ca urmare a
evoluţiei din februarie, după detronarea ţarului, el revine în Crimeea
alăturându-se personalităţilor preocupate de destinul propriului popor.
Datorită revoluţiei din februarie, el analizează şansele eliberării naţiunii
sale. Era perioada în care Crimeea se organiza în adunări mari, musulmanii din
Crimeea formează un comitet al cărui şef este ales Noman Celebi-gian. Dar, n-a
trecut multă vreme, guvernul Kerenski îi creează o situaţie de coşmar,
arestându-l. Aici şi acum va scrie el poezia „Bastîrîq/ Coşmarul”. (tradusă de
noi în opera clasică a lui Mustegep Ulkusal). Sub presiunea poporului,
oficialii sunt nevoiţi să-l elibereze cât mai repede. Sub conducerea lui Noman
Celebi –gian şi a lui Geafer Seydamet în 26 noiembrie 1917 se deschide Primul
Parlament Naţional/ Milli Qurultay şi se acceptă ca stat şi administraţie de
drept Constituţia Republicii Populare. Noman Celebi-gian este ales ca
preşedinte al guvernului. Bolşevicii care preluaseră guvernul Rusiei n-au
recunoscut nici Republica Populară nici calitatea sa de Muftiu al Crimeii. În
ziua de 26 ianuarie 1918 bolşevicii au trimis împotriva poporului pe matrozii
din Aqyar, răvăşind, desfiinţând guvernul tătar crimeean. În aceeaşi zi el este
arestat, în data de 27 ian. Este dus la închisoarea din Aqyar şi, la data de 23
februarie, este omorât în mod barbar, apoi trupul îi este aruncat în apele
Mării Negre. Aşa cum s-a exprimat el însuşi în poezia devenită imn „Ant
etkenmen”/ „Am jurat”, el a rămas credincios idealului său până în ultimele
clipe ale vieţii sale: „Am jurat, mi-am dat cuvântul
pentru poporul meu să mor, stiind şi văzând, să şterg lacrimile din ochii lor.” sunt cuvinte sfinte pentru el.
(Aici este cazul să spunem că poezia lui Celebi-gian „Am jurat” a fost
interpretată de către bătrânul hoge Mustafa aga Halilov pentru sintagma „millet
içün olmege”/ să mor pentru popor: „ar trebui să spunem „bilmek içün”, adică
„pentru a şti”. Sunt mulţi cei care au auzit această argumentare a hogii. Când
citim alăturând cele două versuri, ca sens, îi dăm dreptate hogii Mustafa. De
aceea, am lăsat strofa aşa cum ne-a spus el). Era credincios muncii depuse în
slujba poporului, nutrea idei progresiste, era o personalitate prin actele
sale, acest Celebi-gian este rezultanta faptelor sale din acea perioadă, n-a
stat retras, s-a aflat în mijlocul evenimentelor cruciale. Avea, de fapt un
suflet modelat în spirit internaţionalist, el se gândea la toate popoarele cu
acelaşi simţ al dreptăţii: „Poporul nostru respectă dreptatea. El nu se
gândeşte numai la sine, numai la fericirea sa. El iubeşte libertatea şi
republica. Aşa cum cere dreptate pentru sine, tot aşa va respecta dreptatea
celor din jur... În peninsula Crimeea cresc trandafiri frumoşi, de culori
diferite, alături de zambile, lalele, regina nopţii. Aceste flori care redau
spiritului liniştea, au, pe lângă frumuseţe şi parfumul lor deosebit. Aceşti
trandafiri sunt popoarele care trăiesc în Crimeea: tătari, ruşi, evrei, nemţi
şi alţii.”
Spiritul din
inima poporului nostru a respectat de secole popoarele din preajma sa, a
acordat întâietate reprezentanţilor altor neamuri, dovedind credinţă şi
respect, prietenie şi stimă, acestea fiind cuvintele ospitalităţii! Noman
Celebi - gian face parte din rândul vechilor intelectuali, ocupând locul de
frunte. El era şi poet. Este de mirare că el a dispărut ca o jertfă generată de
neînţelegere în acele vremuri de anarhie, pentru că el se opusese abuzurilor
ţariste. El a murit eroic, de mâna matrozilor furioşi, care veneau revoltaţi
din Aqyar, ochii lor nu deosebeau albul de negru. Din câte cunoaştem, Lenin
trimisese o telegramă: „opriţi uciderea lui Celebi-gian!” dar acei matrozi n-au
mai avut răbdare, l-au omorât în grabă. În ce priveşte colecţia operei sale,
există multe opere valoroase care demonstrează iubirea sa de patrie şi de neam,
nu a scris numai poemul devenit azi imn, „Am jurat”. De aceea, redăm aici
poezia sa numită „Ce păcat, tineri tătari!” (Aygidi, tatar yaşlarî):
(Traducere de Güner Akmolla, 2017, cu note de Marius Chelaru, Istoria
lit. tătare crimeene, p.303)
Evenimente din România: în 1934 la
Azaplar se joacă opera „Celebi Gihan”; fotografia sa din casa lui Negip H.Fazîl
este admirată de dr. neurolog Meryem Ozenbașlî în 1943; și azi cântăm Imnul
„Ant etkenmen” scris de el; a fost prieten cu Memet Niyazi; rev.Emel din 1930
până azi, 2018, i-a dedicat pagini întregi).
