PREFAȚA AUTOAREI
Am reținut din opera de o viață a liderului tătar
crimeean al cărui destin implică istoria tătarilor din Dobrogea,
DR.AMET OZENBAȘLÎ, că strămoșii (eroii neamului) n-au
murit ca X sau Y să-și facă hotel sau cârciumă! Redau prefața
scrisă de dl.prof. univ. al univ. KIPU, Ablyaziz Veliyev la studiul
asupra cântecelor noastre de emigrație, pentru a putea apoi explora
muzica pe care dl. Server Kakura a înscris-o cu abnegație în note
muzicale, închei cu versurile poemei mele NEDEN? // DE CE care,
datorită d-lui Riza Yusuf, poet și compozitor crimeean, a colindat
nemărginitele teritorii tătare şi turce ale lumii noastre...
dr.AMET OZENBAŞLÎ:
”Un popor lipsit de principii superioare, de
conştiinţă naţională, nu poate supravieţui. A fi tătar
înseamnă a fi călare pe un cal viteaz, a te încadra întregii
lumi musulmane prin mesajul purtat astfel. A fi tătar înseamnă
să-ţi cunoşti istoria, să-ţi cultivi tradiţia, să te exprimi
în scris şi în opere de anvergură internaţională în limba ta
maternă, să te dedici evoluţiei ei în viitor, să crezi şi să
militezi pentru afirmarea civilizaţiei poporului tău pe plan
universal.”
(rev.EMEL. nr.
Omagial, 40, oct.2013,*an 83, pag.32-33)
TRAGEDIA CRIMEII SUB DOMINAȚIA ȚARISTĂ
Asupririle și nedreptățile îndurate de turcii crimeeni
(tătari,n.tr.) sub dominația țaristă i-au preocupat dintotdeauna
pe tinerii crimeeni. Înainte de revoluție era imposibil ca noi să
edităm un volum cu tot ce a îndurat poporul nostru. Încă din
liceu am încercat să lucrez în această direcție, în rafturile
bogate ale bibliotecilor universitare n-am găsit materialele
necesare. Perdeaua trasă peste situațiile cumplite îndurate de
strămoșii noștri s-a destrămat abia după insurecție, când s-au
spart lacătele grele de la Administrația Prefecturii Generale din
Odesa și am avut posibilitatea să ne apropiem de arhivele ascunse
în provincia Tavrida; aceasta a însemnat descoperirea unor acte,
documente ce au zăcut ascunse ani de zile.
Iată emigrațiile tătare,cauzele lor ascunse până azi,
peste care până acum nu s-a putut aduce lumină datorită
materialelor rusești care au confiscat adevărul, nedându-ne
prilejul de a-l oferi cititorilor noștri.
Cercetările și studiile abia acum 15 ani s-au definitivat,
fapt pentru care cerem scuze, chiar și pentru unele imperfecțiuni
ale lucrării noastre. Adresez mulțumiri colegilor care m-au
ajutat,A.M.Mihailov,N.N.Rudnev,Y.Muhiliye,A.Refatov,Ș.Bektore,A.Bodaninski,B.Ciobanzade
și Y.Gafarov; în mod special îmi exprim recunoștința celor care
m-au sprijinit în atingerea scopului, H.Odabaș, H.Balici și Ismail
Lemanov.
Dr.Amet Ozenbașlă, 1943, Crimeea; 2004.
Frag PREFAȚA AUTOAREI
Am reținut din opera de o viață a liderului tătar crimeean al
cărui destin implică istoria tătarilor din Dobrogea, DR.AMET
OZENBAȘLÎ, că strămoșii (eroii neamului) n-au murit ca X
sau Y să-și facă hotel sau cârciumă! Redau prefața scrisă de
dl.prof. univ. al univ. KIPU, Ablyaziz Veliyev la studiul asupra
cântecelor noastre de emigrație, pentru a putea apoi explora muzica
pe care dl. Server Kakura a înscris-o cu abnegație în note
muzicale, închei cu versurile poemei mele NEDEN? // DE CE care,
datorită d-lui Riza Yusuf, poet și compozitor crimeean, a colindat
nemărment redat și preluat din rev. EMEL,NR.18, 2008,
an*78,pag.9
Prof.univ. ABLYAZIZ VELIYEV: Flacăra crimeeană
nestinsă din inimile tătarilor din DIASPORA
Înfloritor, cândva, acest pământ al Crimeii, în
câțiva ani s-a transformat în paragină, livezile și culturile ei
minunate de viță de vie, satele frumos orânduite, comerțul
dezvoltat pe scară superioară, civilizația ei vestită, devenite
toate ruine, amintește sfârșitul unui război desfășurat aici cu
intenția devastării totale. Lăsăm deoparte autorii tătari
crimeeni, însuși savanții ruși care cunoșteau Crimeea de
altădată, ca și etnografii, istoricii, scriitorii, au scris în
repetate rânduri descriind cu durere aceste aspecte dramatice. De
ex. Evgheni Markov, în cartea sa Ocerki Krîma scria:
„Tătarii nu posedau documente agrare, era suficientă dota
părintească și vorba preotului lor; când ei au fost nevoiți
să-și părăsească pământurile, acele străvechi pământuri
deveniseră acum deșerturi, pentru că orice rus s-a crezut superior
celui mai învățat și gospodar tătar.” (op.cit.pag.4).
Sumarokov, în opera sa Dosughi krîmskovo sudiy a scris
referindu-se la epoca lui Potemkin: „ în 1812 o mare parte a
populației tătare a fost obligată să se strămute, numărul lor
era de peste 300.000, pământurile însă n-au fost redate rudelor,
cum era cazul, ci acele ogoare au ajuns în posesia coloniștilor și
a funcționarilor ruși. Actele s-au semnat la
Peterburg, dar Peterburgul nu cunoaște situația din Crimeea.”(
op.cit.pag. 4) (...) Cele mai mari emigrări au fost în anii
1860-1862 (nn.familia mea maternă, cf. Ulkusal, a venit în Dobrogea
în anul 1860, din sate acum dispărute, precum Qazantîp / în 2012
le-am căutat/ din zona Kerci. În cei trei ani – 1860-1861-1862-
au părăsit Crimeea 101.605 femei, 126022 bărbați, deci 227.627 de
oameni (n.n. ei au fost înregistrați, dar cei mai mulți, au fugit!
Bătrânii ne povesteau că „noaptea se ridicau satele”). (...)
Este posibil să grupăm în două categorii cântecele de emigrație
care au o istorie de peste 230 de ani:
- cântecele aparținând perioadei țariste (cu tema armatei)
- cântecele surghiunului din 1944
(n.n. epoca bolșevică este netratată, epoca surghiunului în
Dobrogea a ajuns abia după 1990)
N E D E N?
Güner
Akmolla
Neden qorqıp
qartbabaylar şu Qırım dan qașqanlar?
Neden urkıp oz Vatannı duşmanlarğa aşqanlar?
Bayır geşıp, bızlar ışıp, başqa topraqlar qarap
Dağılğanlar dort-bır yaqa, asır boyunca cılap!
Dobruca’ğa yerleşkenler “ak topraq” dep, dedeler!
Qırım yaqın, Istanbul da onday yaqın, degenler!
Asret kozmen qartayğanlar, oz koyım dep, Vatanım!
Onlarındır butun dertım, seslerıdır
cılavım!
Yıllar geşıp asırlarğa dertnı turmay anlatqan!
Dobruca’nın koylerınde Hayal bolğan artık “Han”!
Medrese de oquğanlar Niyazi men bır seste,
Vatan uşun tırışqanlar, uyan Tatar degende.
Neden qorqıp bırleşmiyler asırların sonunda?
Neden urkup tartışamız duşmanların qolında?
Er tuvgan kun bır fırsattır, qaşırmayıq zamannı
Haqqımıznı bız almasaq, tarih untar Tatarnı!
Neden ketken qartbabaylar şu Qırım dan ayrılıp?
Neşın cılay qartanaylar torunların ostırıp?
Gurbetlıkte, oksız halde, Tatar halqı oğraşa,
Asırlardır, Tatar halqı, Vatan qarap dolaşa!
Tarihımız onday şanlı, neden qayb bolayıq?
Bastırıqtır qara kunler, neden qorqıp yuqlayıq?
Bır vaqıtta Avrupa nı qamşılağan Atamız,
Unutmasaq o kunlernı, ozımıznı cöytmamız!
De ce bunicii din Crimeea cu-atâta spaimă au fugit?
De ce, dușmanului, de frică, ei Patria o au jertfit?
Urcară dealuri, tăiară ghețuri, alte pământuri căutând,
În patru zări se-mprăștiară, de-alung de veacuri tot plângând...
Crezând “pamânt făgăduit” în Dobrogea s-au așezat,
Aproape erau de Crimeea, de Istanbul; ei au sperat!
Îmbătrănind cu ochii-n
zare, spre satul lor, spre
Patrie,
Ei gem acum în cântul meu și plâng cu mine-n poezie.
Trecură ani și-a lor durere o poartă-n suflet secole,
Iar Marele Hanat devine un vis în sate dobrogene.
Trudesc ei pentru Patrie, ,,Treziți-vă Tătari!”spunând,
Elevii de la Teologie imnul lui Niyazi cântând!
De ce nu ne unește spaima acum la finele de veac?
De ce-nrobiți de-același dușman tot prigoniții noștri zac?
Și fiecare zi e-o șansă, acum e timpul, sus, tătari!
Noi dreptul nostru dacă-l pierdem, Istoria-i uită pe tătari!
De ce bunicii din Crimeea fug cu- averile-ngropate?
De ce plâng, legănând nepoții, bunicile îndurerate?
Înstrăinați,
orfani cu toții, tătarii rătăcesc plângând,
De veacuri, rătăcesc tătarii, Patria lor căutând!
Istoria ne onorează, uitând de glorii să pierim?
Aceste zile sunt coșmaruri, de ce noi încă să dormim?
Străbunul se-nvârtea cu biciul printr-o Europă-ntunecată,
Să nu uităm, spre-a nu ne pierde, renumele de altădată!
(
Güner Akmolla, rev.EMEL,
nr.8, oct.2005, an*75, pag.2)
3
DURKULERIMIZ// CÂNTECELE DOBROGENE CRIMEENE
Maya la expoziția d-nei Nermin Hogea în Crimeea 2010
Solhat, Eskı
Qırım, Starıy Krim
AĞLARIM
QIRIMNI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu