23
Şubat 2018 - 100 cıl geștı
ÇELEBİ
CİHAN ( 1885, Sonaq- Cankoy, Qırım – 23 Şubat 1918 Aqyar, Qırım)
BIRINCI
QIRIMTATAR DEMOKRAT HUKÜMET BAŞQANI – ( 18 Aralıq 1917 – 26 Ocaq 1918)
PRIMUL PREŞEDINTE AL STATULUI DEMOCRAT TĂTAR -
1918
NOMAN ÇELEBİ CİAN ( 1885 –
1918, fevral 23). Qırımnın çöl tarafında, Cankoy yanlarındaki
Sonaq koyunde, İbraim Çelebinin ailesinde
doğdı.Koy mektebinde, sonra Aqçora ve Zıncırlı medreselerinde oqudı.Daa yaş
ekende onın oquğan koy mektebini yerli çar memurları kelip: - Balalarğa
edebiyat, cografiya, esap oğretken mektep bizge kerekmey! – dep, qapatqan ve
qapısına kilit qoyıp ketken ediler. Mektep qapısına ağır demir kilit asılğan
vaqıtta genç Çelebi –ciannın içinde bu aqsızlıqqa qarşı isân qiğılçımları peyda
olğan ve bu qığılçımlar sonundan zorbalıq altında bocalağan milletine yöl
kosterici alevge çevirilgen edi.Bu qığılçımlar onın edebiy eserlerinde de yer
alğandır.Şu mektepnin qapalmasının tesirinen o sonra „Qarılğaçlar duası”adlı
meşur ikâyesini yazğan edi. Ozü ziyrek aqıllı, oqumağa aves oğlan Qırım ve
İstanbul gazetalarını oquy ve aynı vaqıtta rus tilini de ogrene. Lâkin Çelebi
–ciannı medresede oquv qanaatlendirmey. O, İstanbulğa ketip, anda Mercan oquv
yürtuna oqumağa kire. Onı bitirgen son uquq tasili aldı ve ilâiyat derslerine
qatnap, diniy talimat boyunca bilgisini mukemmelleştirdi. İstanbulda, ozü kibi
tasil alğan qırımlı gençlernen beraber 1906 senesi “Vatan” adlı gizli bir
cemiet teşkil ettiler.Uriet yölunı kutken bu cemiet azaları Çelebi-cian
rehberliginde vatan, halq, serbestlik aqqında şiirler, ikâyeler, siyasiy ve
tarihiy maqaleler bastırıp, risaleleler çıqarıp darqata ediler. Çelebi–cian,
işte, bu vaqıtta ilki şiirlerini yazıp başlağandır. 1911 senesi anda oquğan
Bekir Çoban-zadenen ekisi qoşulıp oz şiirlerini ayrı kitapçıq etip çıqaralar.
Çelebi- cian 1912 senesi oquvını tamamlap Qırımğa qaytıp kele.Çoqqa barmay o,
Rusienen daa yaqından tanış olmaq maqsadınen Peterburgqa kete ve anda
universitetnin uquq şubesine oqumağa kire. Sonra o icat işlerinen bir sırada,
faal surette siyasiy işlerge de qoşula. Oz halqını son derece sevgen, onınle
ğururlanğan, hususan yaşlarğa buyük umüt beslegen Çelebi-cianın en aytuvlı eserlerinden
biri “Aygidi tatar yaşları!” adlı şiirindeki:
Aygidi tatar yaşları, oqumaylar! *
Oqusalar*kimseden*kem*qalmaylar. * İstanbulda, Parijde birinci bola, *
Yaponlarda onlarğa yetalmaylar! -
degen
sözlerini bilmegen ziyalı yöq desek yanılmamız.Bu satırlarda muellif
halqımıznın hususiy çizgilerinden birini ne qadar ustalıqnen aks ettire! 1914
senesi birinci dünya cenki başlağanda, Çelebi-cian zapastaki ofitser sıfatında
cebege conetile. Aytqanlarına kore o, Aqmesçit vokzalına onı ozğarıp kelgen
arqadaşlarının yanında lokomotiv tamir deposına yaqlaşıp, sol bileginin qan
damarını kese de, sevimli milletine hatra olaraq deponın divarına oz qanınen şu
sözlerni yaza:
* Saulıqman qal, tatarlıq!*
* Menketemencenkke,
* Atımnın başı aylandı ahret betke. *
* Senin içün yaşadım, sensiz
olsem,
* Bilmem nasıl kirermen*boş
cennetke...
1917 senesi fevral inkilâbı neticesinde, padişa tahtından endirilgen
son, Qırımğa qaytıp kele ve oz halqının kelecek takdirini qayğırğan erbaplar
sırasında Çelebi-cian da faal arekette buluna. Şu fevral inkilâbı tesirinen o
milliy qurtuluv desturini tize. Bu esasta Qırım muhtariyatını teşkil etüv
aqqında toplaşuv otkerilip, Qırım musulmanları Merkeziy Komiteti tizile ve
Noman Çelebi –cian onın reisi saylana. Lâkin çoqqa barmay Kerenski ukümeti
Noman Çelebi -ciannı bastırıqqa taşladı. Mında o ozünin “Bastırıq”adlı guzel
şiirini yaza. Halqnın israrlı talapları neticesinde onı tezden azat eteler.
Noman Çelebi-cian ve Cafer Seydametnin rehberliginde 1917 senesi noyabr 26-da
açılğan I Milliy Qurultay Qırımnın milliy devlet qurumı ve idaresini belgilegen
Halq Cumurietinin Konstıtutsiyasını qabul etti.Noman Çelebi-cian qırımtatar
milliy idaresinin yölbaşçısı yani ukümet reisi etip saylandı. Rusie akimietini
elge alğan bolşevikler Qırım Halq Cumhurietini de, ayni zamanda Qırım Muftisi
etip saylanğan Noman Çelebi-ciannı da tanımadı lar. 1918 senesi yanvar 26-da
bolşevikler halqqa qarşı Aqyar matroslarını yiberip, qırımtatar ukümetini
tar-mar etiler. Şu kunü Noman Çelebi-cian elge alınıp, 27 kun Aqyar
apshanesinde tutuldı ve fevral 23 –te vahçicesine oldirilip, cesedi Qara
denizge taşlandı. Noman Çelebi-cian ozünin bugun endi milliy gimnge çevirilgen
meşur “Ant etkenmen!” şiirinin : “Ant
etkenmen, söz bergenmen bilmek içün olmege, * Bilip, korip, milletimnin koz
yaşını silmege”- kibi sözlerine omürinin son daqqasınace sadıq qaldı.( Bu
yerde şunı aytmaq ister edik ki, Çelebi-cian şiirinin “Ant etkenmen, söz
bergenmen millet içün olmege” satırı
qart ocamız Mustafa ağa Halilovnın fikrince: “Ant etkenmen, söz bergenmen bilmek içün olmege”denilmek kerek eken.
Bu fikirni Mustafa ocadan eşitkenler daa bardırlar.Eki satırnı bir qoşıp
oquğanda, mantıq ciyetinden Mustafa ocanın aytqanı doğru olğanına qaniy
olasın.Şunın içün biz de şu satırnı onın aytqanı kibi qaldırdıq). Halq işine
sadıq, ileri fikirli, faal ğayretçen bir erbap olaraq Çelebi-cian, vaqialar
biri-birinin deniştirip turğan şu murekkep devirde tabiiy ki, o vaqialardan
çette turıp olamadı, şu qaynaq vaqialarnın en ortasında bulundı. Asılında
internatsional ruhlu olğan, başqa milletlerge aqiqiy urmet beslegen Çelebi-cian
oz çıqışlarından birinde şoyle degen edi:”...Milletimiz
adildir.O, yalınız ozüni tüşüngenlerden, yalınız oz saadeti içün çalışqanlardan
degildir.O urietni ve cumhurietni
sever.Oz uquqını ne derece muqaddes tanısa, digerlerinin uquqını da o derece
taqdirler...Qırım yarımadasında türlü renklerde bir çoq zarif guller,
şebboylar, zambaqlar, lâleler bardır. Bu lâtif, ruh ohşayıcı çeçeklernin
ozlerine has guzellikleri, lâtif qoquları bardır.Bu guller, bu çeçekler Qırımda
yaşağan milletler: tatarlar, ruslar, yeydiler, nemseler ve başqalarıdır”. Halqımıznın içki ruhunı, yanında
yaşağan başqa millet vekillerine nisbeten
, asırlarnen beslep kelgen alıcenap, dostane munasebetini kostergen ve bugunde
halqımızğa hızmet ete bilecek ne qadar samimiy, insanietli sözler! Eski
ziyalılarımız sırasında en korümlilerinden biri olğan Noman Çelebi-cian
istidatlı icatkâr, șair edi. Teessüf ki, o eski çar qurumını yöq etken inkilâp
taşqınlarının, bu saede yüz alğan anlaşılmamazlıqlarnın qurbanı olğandır. O,
Aqyardan uruştırıp kelgen ve kozleri aq-qara kormegen matroslarnın elinden şeit
ketti. Olar, bazı bir malümatlarğa kore, V.I.Leninnnin : „Çelebi –ciannı
oldürüvni toqtatınız!” degen acele telegrammasını bile beklemege qadir olmadan,
edipni aşıqçanlıqnen oldireler. Çelebi-ciannın kolem ciyetinden pek çoq olmasa
da, munderice ve bediy ciyetten acayip eserleri bardır ki, bu cumleden onın
tillerde destan olğan ve oz milletine sadıq er angi vatan perver içün ruhiy
ğıda bergen meşur „Ant etkenmen!” şiirini ayrıca qayd etmemek mumkün degil. (Riza Fazıl- Safter Nogaev, Qırımtatar
Edebiyatının Tarihı, 2001 Aqmesçıt, 2017 Romanya, s.171)
Noman Celebi - Gian (1885 – 23 februarie 1918) El s-a născut în
partea de câmpie a Crimeii, în satul Sonaq de lângă Giankoy, în familia lui
Ibraim Celebi. A studiat la şcoala sătească, apoi și-a continuat studiile la Aqciora şi la Universitatea Înlănţuită. Încă de tânăr
a asistat la închiderea şcolii din satul său natal de către funcţionarii
ţarului, care au spus: „Şcoala care îi învaţă pe copii literatură, geografie,
socotit, nu ne trebuie nouă!” Un lacăt greu de fier s-a pus pe uşa şcolii –
atunci tânărul Celebi-gian s-a revoltat împotriva acestei nedreptăţi pe care
poporul său o îndura, simţind fiorii morţii, dar şi ai unei căi de urmat.
Aceşti fiori vor apare în operele sale literare. Închiderea şcolii a lăsat urme
în inima poetului, ceea ce putem constata în celebra sa povestire „Ruga
rândunelelor”. El avea o inteligenţă ieşită din comun, era dornic să studieze,
citea ziarele din Crimeea şi din Istanbul, în acelaşi timp învăţa limba rusă.
Dar, Celebi-gian nu s-a mulţumit cu pregătirea pe care o avea la medrese. A
plecat la Istanbul, acolo a intrat la şcoala-internat „Mergean” (Coral). După
absolvire, a urmat studii de drept şi de religie, perfecţionându-şi
cunoştinţele în domeniul religios. La Istanbul, el a înfiinţat împreună cu
tinerii tătari crimeeni o asociaţie ilegală „Vatan”/ Patria, în anul 1906.
Aceasta urmărea calea spre eliberare; sub îndrumarea lui Celebi-gian membrii asociaţiei
editau şi ofereau publicului larg de cititori poezii, povestiri, articole
politice şi istorice, texte cu caracter religios, care îndemnau poporul spre
renaştere. În perioada aceasta a început Celebi-gian să scrie poezii. În anul
1911 el i s-a alăturat lui Bekir Cioban-zade, care studia tot la Istanbul, şi
cei doi au tipărit propriile poezii într-o cărticică. Absolvind în anul 1912,
el va reveni în Crimeea. Nu a trecut multă vreme şi a pornit spre cunoaşterea
îndeaproape a Rusiei, la Petersburg, înscriindu-se la universitatea de aici
pentru a studia dreptul. Apoi, odată cu activităţile creatoare, şi-a desfăşurat
activităţile sociale. Îşi iubea prea mult poporul, se mândrea cu acesta, de
aceea se adresează el tinerilor cu aceste vorbe, în cea mai cunoscută operă a
sa:
Cât
regretăm faptul că tinerii tătari nu studiază!
Dacă ar studia, de nimeni mai jos ei nu se situează.
* Primii sunt la Paris, ori la Istanbul,
*
Nici japonezii din urmă nu-i mai ajung.
Acestea sunt cuvintele lui, nu greşim dacă afirmăm că la noi nu există
intelectual care să nu cunoască aceste versuri. În rândurile acestea, autorul
pune în evidenţă, cu pricepere poetică, una dintre trăsăturile de bază ale
poporului său. În anul 1914, când a început primul război mondial, Celebi-gian
a fost trimis pe front ca „ofiţer zapastaki”. Dacă ţinem cont de unele
afirmaţii, el s-a apropiat de colegii veniţi să repare locomotivele din depoul
căilor ferate cu intenţia de a-şi lua adio, rănindu-se la braţul stâng, de fapt
tăindu-şi vena; atunci a scris cu sângele său pe zidul depoului aceste cuvinte
adresate poporului său iubit:
„Rămâi cu
bine, neamul meu tătar!
Eu plec de-aici la un război fără hotar.
Calul meu şi-a întors capul spre lumea de
apoi,
Eu pentru tine am trăit, de voi muri fără de
tine,
Nu ştiu cum voi intra în raiul pustiului
lipsit de tine.
În anul 1917, ca urmare a evoluţiei din februarie, după detronarea
ţarului, el revine în Crimeea alăturându-se personalităţilor preocupate de
destinul propriului popor. Datorită revoluţiei din februarie, el analizează şansele
eliberării naţiunii sale. Era perioada în care Crimeea se organiza în adunări
mari, musulmanii din Crimeea formează un comitet al cărui şef este ales Noman
Celebi-gian. Dar, n-a trecut multă vreme, guvernul Kerenski îi creează o
situaţie de coşmar, arestându-l. Aici şi acum va scrie el poezia „Bastîrîq/
Coşmarul”. (tradusă de noi în opera clasică a lui Mustegep Ulkusal)
Sub presiunea poporului, oficialii sunt nevoiţi să-l elibereze cât mai
repede. Sub conducerea lui Noman Celebi –gian şi a lui Geafer Seydamet în 26
noiembrie 1917 se deschide Primul Parlament Naţional/ Milli Qurultay şi se
acceptă ca stat şi administraţie de drept Constituţia Republicii Populare.
Noman Celebi-gian este ales ca preşedinte al guvernului. Bolşevicii care
preluaseră guvernul Rusiei n-au recunoscut nici Republica Populară nici
calitatea sa de Muftiu al Crimeii. În ziua de 26 ianuarie 1918 bolşevicii au
trimis împotriva poporului pe matrozii din Aqyar, răvăşind, desfiinţând
guvernul tătar crimeean. În aceeaşi zi el este arestat, în data de 27 ian. Este
dus la închisoarea din Aqyar şi, la data de 23 februarie, este omorât în mod
barbar, apoi trupul îi este aruncat în apele Mării Negre. Aşa cum s-a exprimat
el însuşi în poezia devenită imn „Ant etkenmen”/ „Am jurat”, el a rămas
credincios idealului său până în ultimele clipe ale vieţii sale:
„Am jurat, mi-am dat cuvântul pentru poporul meu
să mor,
* Ştiind
şi văzând, să şterg lacrimile din ochii lor.”
sunt
cuvinte sfinte pentru el. (Aici este cazul să spunem că poezia lui Celebi-gian
„Am jurat” a fost interpretată de către bătrânul hoge Mustafa aga Halilov
pentru sintagma „millet içün olmege”/ să mor pentru popor: „ar trebui să spunem
„bilmek içün”, adică „pentru a şti”. Sunt mulţi cei care au auzit această
argumentare a hogii. Când citim alăturând cele două versuri, ca sens, îi dăm
dreptate hogii Mustafa. De aceea, am lăsat strofa aşa cum ne-a spus el).
Era credincios muncii depuse în slujba poporului, nutrea idei
progresiste, era o personalitate prin actele sale, acest Celebi-gian este
rezultanta faptelor sale din acea perioadă, n-a stat retras, s-a aflat în
mijlocul evenimentelor cruciale. Avea, de fapt un suflet modelat în spirit
internaţionalist, el se gândea la toate popoarele cu acelaşi simţ al dreptăţii:
„Poporul nostru respectă dreptatea. El nu se gândeşte numai la sine, numai la
fericirea sa. El iubeşte libertatea şi republica. Aşa cum cere dreptate pentru
sine, tot aşa va respecta dreptatea celor din jur... În peninsula Crimeea cresc
trandafiri frumoşi, de culori diferite, alături de zambile, lalele, regina
nopţii. Aceste flori care redau spiritului liniştea, au, pe lângă frumuseţe şi
parfumul lor deosebit. Aceşti trandafiri sunt popoarele care trăiesc în
Crimeea: tătari, ruşi, evrei, nemţi şi alţii.”
Spiritul din inima poporului nostru a respectat de secole popoarele
din preajma sa, a acordat întâietate reprezentanţilor altor neamuri, dovedind
credinţă şi respect, prietenie şi stimă, acestea fiind cuvintele ospitalităţii!
Noman Celebi - gian face parte din rândul vechilor intelectuali, ocupând locul
de frunte. El era şi poet. Este de mirare că el a dispărut ca o jertfă generată
de neînţelegere în acele vremuri de anarhie, pentru că el se opusese abuzurilor
ţariste. El a murit eroic, de mâna matrozilor furioşi, care veneau revoltaţi
din Aqyar, ochii lor nu deosebeau albul de negru. Din câte cunoaştem, Lenin
trimisese o telegramă: „opriţi uciderea lui Celebi-gian!” dar acei matrozi n-au
mai avut răbdare, l-au omorât în grabă. În ce priveşte colecţia operei sale,
există multe opere valoroase care demonstrează iubirea sa de patrie şi de neam,
nu a scris numai poemul devenit azi imn, „Am jurat”. De aceea, redăm aici
poezia sa numită „Ce păcat, tineri tătari!” (Aygidi, tatar yaşlarî):
(Traducere de Güner Akmolla, 2017, cu note de
Marius Chelaru, Istoria lit. tătare crimeene, p.303)
Evenimente din România: în 1934 la Azaplar se
joacă opera „Celebi Gihan”; fotografia sa din casa lui Negip H.Fazîl este
admirată de dr. neurolog Meryem Ozenbașlî în 1943; și azi cântăm Imnul „Ant
etkenmen” scris de el; a fost prieten cu Memet Niyazi; rev.Emel din 1930 până
azi, 2018, i-a dedicat pagini întregi).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu