DEFTER - Güner Akmolla
Dobruca, çin tarihinde Tomırşa,onday bır topraqtır ki, yaqın 600 cıl türk vilayetı kıbı dqyqndı. Asya’dan ve Anadolu’dan türk tamır milletlerı kelıp bo yerge cerleştıler, taa evvel zamanlar dan. Kumany, bızım tılde ve Qaşğarlı’nın XI-cı asırda yazğanlarında Deşt-i Kıpçaq, ya Kıpçaq bozqırları genış topraqlarda yaşayö Tisa ve Ural’larğa dayanıp. Katolik dinıne geşken kıpçaqlar, moğulların kelmelerınden qorqıp, Milkov’da boırıncı piskoposluqnı yasay XIII-cı asırda , onuda moğollar ve tatarlar ordusı coq ete. Moğol işgalından sonra, kıpçaklar (qıpşaqlar) ane bızım yaradılışımızda 100/ 90 kelgenler, ve bızmen tarihte dayanğanlar, Solhat ‘ta( Starîi Krim, Eskı Qırım) ‘ da Codeks Kumanikus kitabını missiyonerlıkmen bağışlap XIII-cı asırda. Qıpçaqlar cöytılmaylar, yavaştan ırıp keteler bugunkı Romanyaö Ukrayna ve Macaristan’larğa. Ketkenler de ya Asya ‘da ya Mısır’da mameluk hanedanlığını quralar. Mından, Dobruca’dan Şarq betıne dayma koşulgen, oqumağa ya da qalmağa meraqlanıp caşlarımız. Anca 1878 den sonra askerlık zorından ketılgen ele menım Aqbaş tuvma koyumdenö men koydeşlerımnı taptım Bursa etrafında türk koylerınde 1982 cılındaö Aqbaşlımız degende, belkıde ıruvmız dep aytılğanda ozıme. Koşuvler yavaşıla 1878 den sonra, em Milliy Şaiirımız Memet Niyazi ayta ve yaza: “artıq Romanıye balaları boldınız!” Er vaqıt şaiirlerımız barlığımıznı quvnadılar olay hatırlayman baba tarafımdan Zekerya dayımnı keday bolıp koylerde şiirlerını aytıp cürgen omırce. Istıdadınndan mağa da kelgen tamır...Zekerya tanıla halq şaiirı kıbı XVIII asırın sonunda , XIX asırın başında. Peşmanmız ki XIX -cı asırga dair az ya da eş bılgı cetışmegen kunumızge, tuşunemız koşuvşlergeö Şarq dünyamızğa, az-bır boldımı Qırım’ğa? Halqımız” keday” halq Şaiirı adını salıp ketırgen halq edebiyatımıznı bugunge. 1783 ten sonra Qırım Hanlığı rus idaresıne kıre. Milliy şaiirımız MEMET NIYAZI (1878-1931) yaza en muyim ve uygun şiirlerını, konusın tatarlıq ve tılı en zengın tıl kıbı. Olay canlana milliy şuur, ve Vatan asret ateşı!11 yaşında bolğanda ailesı koşe Türkiye’ge ve tahsilını ptırıp Memet Niyazi kete Qırım’ğa muallim kıbı.Son qaytıp kele Dobruca’ğa gazete, mecmua, kitap şığarıp ve Kostencı Musulman Mektebınde mudur bolıp. Onun bellı şiirlerımen ostım, babam onun talebesı eken Seminarda – Gulsum totay, Yeşıl ada, Menlı Giray Medresenın Marşı, Dobruca‘dan sızge selam ketırdım, Eşıtemen, Qışnın selamı, ve o ars poetikası, Tatar barmı dep sorağanlarğa. Qırım’da, Türkiye’de ve taa qayda yazılğan kitaplarda o bar, qatında Mustecep Ülküsal bar, en balaban tatar evladları Dobruca’nın o zamanda. Nevaqıt 50 yaşını totıra, Mecdiye’dekı üyünde ziyaretçı bola Mustecep, Bukreş Hukuk üniversitetınde talebe:
-“Müstecib! Şimdi ne ıstediginizi ve kararınızı söyle, dınliyorum, dedi.
-Siz,Dobruca’daki Kırım Türkleri için, Kırım lehçesinde şiirler yazarak onları duygulandırmaya, u yandırmaya ve yurtlarını sevnmeye çağırmış şairimizsiniz.Dobruca Türklüğünün kültürünü öğrenmesi için kitap, dergi, uyanması için gazete yayınlamış bir yazarısınız. Bir öğretmen olarak yetiştir diğiniz yüzlerce talebeniz var.Bunların hepsi milletimize hizmettir. Hepimiz sizin bu hizmetlerinizden faydalandık, aydınlandık; milli benliğimizi ve şuurumuzu bulduk. Biz de Romenlerin bir Eminescu’su, bir Coşbug’u, bir Carageali’si, bir Octavian Goga’sı gibi bir şaire sahibiz ve bununla övünüyoruz. Bu sevincimizi sizin etrafınızda toplanarak, jübilenizi yaparak dosta ve düşmana göstermek istyoruz. Biz de edebiyatsız, şiirsiz, kültürsüz bir millet olmadığımız ispat etmek istiyoruz. Bu bizim samimi dileğimizdir, bunu lütfen kabul ediniz, bizi kırmayınız!”dedim. Mehmet Niyazi bey, benim bu samimi ve heyecanlı konuşmam karşısında gözyaşını tutama yarak şöyle konuştu:
-Bana layık olmadığım şerefi vermek istediğiniz için size teşekkür etmeyeceğim. Ben, senin adlarını söylediğin şair ve ediplerinden hiç birisi gibi değilim.Benim yazdıklarım değersiz şeyleerdir. Ben, milletime gereği gibi hizmet edemedim;jübilesi yapılmaya layık değilim. (M.Ülküsal, Kırım Yolunda bir ömür, Ankara, 1999, s.142).
Ars Poetik dediğimiz şiiri, Tatar barmı dep sorağanlardan bırqaş satır kosteremız:
“Oz teregınbegenmegen soysızlarğa
Gurdauşman kerekmiysız dep aytarman.
Sau bol, aru millet, bugun yuqlasanda,
Koz yaşımman betın sıypap men catarman.
Talk bolsanda halq qatında şohretın bar,
Kun korersın sende qalqtay itıbar.
Men kormesem saulığımda bonday kunler,
Mezarımda, TATAR QAYDAY dep sorarman,
TATAR QAYDAY ? dep sorarman mezarımdan,
Alalmasam yaqşı cevap, ah! Cılarman...
(M.NİYAZİ, Olımsız şiirler, EMEL DERGISI, 2007, S.70 )
MUSTECEP FAZIL ULKUSAL (1899 Azaplar, Romanya-1996 Istanbul, Türkiye) lider, vaqıf yaratıcı, gazete ve dergı şığarğan yazar milliyetçı Ağamız.Zamanın en quvetlı kışısı, putun türk dünyasında tanıldı çünkim omırını Vatan uşun bağışladı.Eserlerı klasik boldılar, kop tılde tercümelerı yasaldı.Yanuar-ocaq 1930 da Emel Mecmuasını yarattı, son Türkiye’ge kettıö dergı kunumızde Romanya-Kostencı’de basıldı kenede (1904-2018 arasında er üş ayda). 1941 cılında Berlin’ge cıberıldı drçEduge Kırımal’manö Hıtler’den Qırımnı ıstemege Qırımtatarların haqqına. Klasik kitabı “KırımTürk Tatarları(Dünü-Bugünü-Yarını)Istanbul 1980ö romencege çevırıldı 2006 da, en onemlı kitap dep saydıq bız. “Qırım yolunda bir ömür” kitabı Ankara 1999, tercümesını kordı romence de2015 ve 2018 de.”Qırımtatarların atasözlerı” tatarca ve türkçe yayınlandı 1970 te Ankara da ve tercümesını yaptıq romencege 2021 de.” Dobruca ve Türkler” kitabı uşun 1970 cıllarında Romaniye’ge buyur etıldı ama red ettı şu sözlerımen:”kelmem, soyımnı mahpuslerge ve olımge berdınız”. (Aile belgılerım kop, onın anası menım anne annemın oz ablası).1939 Türkiye depremı Erzurumda fena bolıp tanıtıldı bızfde ve Ulkusal komitet qura yardımlaşmaq niyetımen. Cıberılgen mal ve para Erzı-urumda üylernı şe şşernı qurtara.Anlata: “1939 yılının 27 Aralık gecesi Erzıncan kasabasında ve civarında meydana gelen yer deprenmesi sonunda kasabanın ve civar köylerin yıkılması, el li bin kişinin ölmesi, yüz bindwen fazla insanın evsiz ve barksız kaşlması, Dobruca Türklerini duygusuz ve kayıtsız kalması asla doğru olamazdı.Selim Abdulakim bey’e gittim.Erzincan felaketine uğramış olan kardeşlerimize bizim de yardımda bulunmamız gerektiğini söyledim.Tereddütsüz kabul etti.Ondan çıkıp Se nato’daki temsilcimiz ve başmüftümüz Ethem Kurtmolla efendi’ye gidip ayni şeyi söyledim.Memnuniyetle katılıpçalışacağını söyledi.Aramıza Romanya Türk Okulları Enspektörü Zahit Boztuna ‘yı alarak dört kişilik bir “Anadolu Zelzele Felaketzedelerine Yardım Merkez Komisyonu” kurduk. Başkan olarak Se lim Abdulhakim Bey’i genel sekreter olarak beni seçtiler. Her ilde müftünün başkanlığı altında birer altkomisyon teşkilini ve hemen yardım toplanmasına geçilmesini kararlaştırdık; birer mektupla Müf tülüklere bildirdik. Talimatımız gereğince müftünün başkanlığında üçer veya beşer kişilik altkomisyon kuruldu.Türk halkına hitap ederek bastırdığımız bınlerce beyannameyi dağıttık.Para ve eşya yardımları toplanmaya başlandı.Merkez yardım Komisyonu adına Romanya İçişleri Balkanlığı’ndan aldığımız 80 A No.’lu ve 4 Ocak 1940 tarihli ruhsatname üzerine dört (Köstence, Tulça,Pazarcik ve Silistre ) ilden toplanan ve yekunu 2.744.473 leye ; 8.480 parça eşyaya balig olan yardımları Bükreş Büyükelçiliğimize teslim ettik. “ Bo yardımnı berdık prezident Selim Abdulakim ve Mustecep Fazıl Ağaların ımzalarıman Merkezi Komisyanın haqqına ( b.n. Erzincan, Türkiye “Doğu” gaztesıne, yani Halil Ibrahim Özdemır şair,roman yazarı,gazetecı ve bunun sahibi bey’e yazdım 1992 cılın zelzelesınde, toqtalmadan zelzele qaberını ber gen kışıge, Romanya tatarlarının yardımına dair Ülküsal Fazıl adıman.2 Ekim 2014 tarihinde e*mail qabul ettım: “1939 da bergen yardımınızman Erzincan da üyler koterıldı ve bugunde barlar. Sız kelgende onda aketıp kostermegenıme peşmanman, Güner hanım ve Maryus bey.O şeer Romanya adını taşıy, çünki romen yardımını türk ve tatarlar berdıler para ve mal kıbı. ( ayt.kitap, s.262).
SALYA SEPTAR (FAZIL,MENDU) -1903-1961
Dobruca qırım tatarlarının ilk şairesı, Mustecep ve Necıp liderlerın ablası, Azaplarlı acı Pazıl ve Şerife hanımın qızları.Milliy tuşuncelerı ve Vatan suygusı içün mahpusge atıldı (3 yıl ağır ceza). Zamanımızın cemaatı onu en aqıllı ve en bılgılı qaın dep saydı.Aşadaqı satırlar onu tanıta:
“Akșam, yine sabahö yine de akşam...
Durmadan işler saat, çalar tam, tam. (...)
Gittiler kimi cebir, kimi ecel, kimi istekle
Boş kaldı yüvam, derin sessizlikle.”
(Emel, Salya Septar,no.14 s.1, Gelmiyor hiç biri)
NECIP HACI FAZIL, MİLLİY ŞEYITIMIZ (1906-1948)
Vatan qurtuluş kureşınde lider ve Şeyit. Komunizmağa qarşı kureşımızde bırını şeyitlıknı ald; şair, tuz yazı yazarı, tyatro yazarı, nuvella yazarı; 1948ö en ağır cılında komunizmanın ankette ottırıldı, 5 kunde! Bugunde evraq yoq onun barlığına dair! Azaplar tuvma koyunde mezarı qaldı dünyanın kereklı-kereksız aqmasında... Onun yazğanalarından qalğan söz:”bır milletnı pıtırmege ıstesen,tılını al!”Milliyet yeni yol dergısınde eserlerı basıldı, ve son EMEL mecmuamızda s.2,3,15,17 lerde 2007 senesınde basıldı ve son kunumuzge dayanıpekı tılde basılğan kitabında.”Tılegım “ ars poetiq şiirınden misal beremız:
“Cürtumdan uzaq tuşkenmen; oksuz baladay
Anda, mında, qorlanıp, tentıgıp cürgende,
Anıyman üyüm bolğan balaban bır ulke.
Bugun, onın uşun şekkenıme kore zar
Bari nasıp etse cürt cerınden bır mezar!...
( G.Akmolla, N.H.Fazıl, 2009, s.13)
ALI OSMAN BEKMAMBET (1912-2013)
Mecdiye de Musulman Seminarını pıtırıp milliyet davasına kırışken Ağamızolgeşık liderımız kıbı tanıldı.Bergen yardımıman qırım muacirlerıne ve romen lecyon partisınde şalışqanıman davasında ekı ceza aldı 20 cıllık mahpuske!Ekı tılde şıqqan kitabı “Keşken Kunler” 2003te milletımızın arf-adetlerın kostere, ağır cılların komunist mahpuslerını yaza.Insanlıq ornegı, haysiyetlıgı, milliy davamızda bellete kışılıgınıo ve Vatan suygusunu tanıta kele. 1989 lardan son gurur tuya ve ayta edı epımızge: ”men babalarınızman şalıştım Vatan uşun şımdı sızmen haq ıstep kureşkenıme sevınemen:
“Gerla’da tutuklular bır odada 34 tane edık. Üyden kelgen aşayt paketıne tuşunup turğanda, epısı quvanıp ora oynaylar, qatımda arqadaşlarımdan sordum ne içün oynağanların ve o dedı: “sana paket keldı, sen sigara işmeysın, şoğa sevıneler ve quvanıp oynaylar.Bunların içinde doktorö profesörö muhendis yuksek subaylar bar.Qardaş kıbı yaşadıq.Paketnı aldım, eşım 400 sıgara yerıne sekız yüz baylağan.”(Keşken kunler, 2003, s.80).
ŞAYP VELI ABDULLA(1913-1991)
Şair, imam-qatip, Aqbaşlı tatar milliyetçısı, uyanma ve omır ce serbestlık uşun cabalağan kışı, mahpuske ekı defa alındı, 1945 ve 1952 de. Ulu Memet Nıyazı’nın semınar talebesı, 18 yaşında yaza:
“Mezarından Tatar qayday dep sorasan,
Hep oksuzdur, yurdu için gec e kunfduz qozğala,
Catqan cerın cennet bolıp Yaradanğa baralsan,
Yurdumuzğa duamızın qabulunu cabala.”
(Emel,1931, Torende qarşılıq, Emel 44.2014, s.4; Qurtveli Oğlı Şayp,2017, s.124. Hayatın ve Vatan colında kureşmesını yazdıq romanımızda, tatarca em romence.)
MEMET VANI YURTSEVER (1907-1995)
Türk tılı ve edebiyatı profesoru boldı Tatar Pedagojik lisesınde.Şair, tuz yazı yazarı, tyatro yazarı, 15 cıl mahpus cdezası aldı 1953 te.Az bır zaman qaldı ceza evınde,şaşılacaq alde qurtulup Türkiye’ge ailesımen koştı, ve onda ocalıq yasadı em eserler yazdı. Mahpusnı bolay an lata:
“Hücrenın temır qapısı
Aşılğanda Sıtosman
Esenkırep, qorqıp tura
Ah...anketler bek yaman!”
(Karadeniz. S.1997, s.2)
ISMAIL ZİYAEDDİN (1912-1996)
Babası Qırım’dan kelgenö ozı Kostencı’de doğa, Mecdiye Musulman Seminarında mezun bola, son Timişoara Politeknıkasını pıtıre.Ekı dünya harb zamanında liderlerımızmen bırlıkte çalışa, şiir ve tyatro yazıp milliy duygularıman.1937 de Polonya gezıntısıne taraf ala, Qırım dermokrat devletının 20 cılını qutlamaq uşun. Zamanın bırozı qurtula qapalmadan komunist ıdaresınde.Yazğanlarından, “Ana Tılım, “Toy” şiirlerımen nam qazana.
“Ana tılım, derdın bek kop, anlayman,
Zor kunler keçıresın, koremen de, cılayman.
Kımsesız bır ğaripdiy, er kes senı tartqıçlay,
Sözlerınnı begenmiy, yat sözlernı alğışlay.”
(Ey, Ana Tılı, 2009, s.101)
KEMAL HAŞIM KARPAT (1925-2019)
Babadağ’ında doğdı ve 1940 cılında Mecdiye Musulman Seminarını pıtırıp Türkiye’ge kettı.Ulus lararası şahsiy kışımız. A.B.M.de prezıdent Reagan ve Carter-lerın konsiliyerı bola ve dünyağa tanıla. Yazğan eserlerı Osmanlı tarihine, Türk uyanmasına, Islam kültürüne ve medeniyetıne bağışlandı. Karpat- Asya’ğa cayıldılar eserlerı, Ovidyu Ünıv. Politik bılgılerde(1957) onor qazandı, Doktor Honoris Causa nı aldı (1998), Babeş-Bolyay Kluj Üniv.(2015) Emin Tanrıyarın kitabında dünyanı qazanğan kışı kıbı cer aldı, ele “Dağnı delen su”eserımen.
CEMAL ACİ-AMET (1943-2000)
Asıl şair Kelınşek tuvması ve zamanımızın hala en istidatlı şairı. Yazğan konu bellı:adetlerımız, tarihımız, barlığımız, aşq ve insaniyetlık, tabiat ve Dobruca’nın bozqırı.
“Camının duvarları
Ses sınırgenler em saqlağanlar
Qartbabaylarının seslerı.”
(Tarih ve Edebiyat Tarihı Romanya da yaşağan Qırımtatarlarının, 2014,s.82)
EMEL EMIN (1938,
Pazarcik Bulgaristan.Türkçe üniversite yaptı Sofya ‘da, üylenıp Romaniye’ge keldı 2 bala ostırdı ve son lektor bolıp Ovidyus Fakuktetındeders berdı. Yazğan eserlerı kop ve muyim, şiir ve tuz yazı, metod ve gazeller, Pratik kurs ve qabul etken ödüllerı.
NERIMAN IBRAIM (d.Kencemalle, Kostencı.)
Qırımtatarca yaza, ele balalar uşun şiir ve masal, Radyo T muduru boldı Tatar dernegın tarafından.Qadınlar Dünyasını yaqşı becerdı, Memet Niyazi ödülünü qazandı 2014 cılında. Kışkene sözluk yazdu tatarca talebelerın oz ana tıllerınde qonıuşmasına.Şiirlerın konusu: tarihımız, Vatan suygusu, tabiat guzellıklerı, omır ve olım.Dıqqatlı ış, hayat colı, bılgı ve ya sonuş kıbı, terekler, denız, Tuna.
Qırımtatarca ya romence yazğan yazarlarımızın sayısı kun-kunden arta :Nedret ve Enver Mamut ailesı, Yaşar Memedemin, Alftay Kerim, Şukriye Kerim, Güner Akmolla, Ibram Nuredin, Yaya Necat. Caşlardan hatırlaymız balaban umitmen: Amet Aledin, Metin Omer. Sözluk yartqan ağalarımızın cerı ayrı: Aciyemin Baubek, Altay Kerim, Taner Murat. Karadeniz gazetasını şığarğan Cenan Bolat ef. epımızge col aştı. G.Akmolla hanım Qadınlar şubbesını qurdı (1992) Bostorğay korosynu yarattı (1996) ve Karadenız anzsamblosunu yaratıp bırıncı spektakolnı becerdı (1996). Emel/ Ideal dergısını 2004- 2018 cıllarında ekı tılde yazdı ve tanıttı.
Sonuş: Yazğanımız bır proje. Umarım Tatar Dernegı bunu genışletsın müelliflerın yardımıman, edebiyat sekreterlıgı qurulsun ve edebiyat qonuşmalar balalarnı ve caşlarnı toplasın.
Dobrogea (Tomîrșa în istoriografia chineză) este un ținut care timp de aproape 600 de ani a fost pașalîc turcesc. Din Asia și din Anatolia, neamuri turce au venit și s-au stabilit aici din cele mai vechi timpuri. Cumania sau pe limba noastră, Deșt-i Kîpceak sau stepa kîpceagă se întinde pe un teritoriu vast ca imperiu al cumanilor, de la Tisa până dincolo de munții Urali. Trecând la religia catolică, cumanii, speriați de năvălirile mongole, au întemeiat prima episcopie la Milcov, în sec. al XIII-lea, episcopie distrusă de ordiile mongolo-tătare. După ocupațiile mongole, cumanii, care au avut o contribuție de 90% în etnogeneza noastră (Codex Cumanicus, dicționarul misionarilor catolici) a apărut în prima variantă la Solhat sau Eski Kîrîm sau Starîi Krim în sec.al XIII-lea) n-au murit cu toții, au fost asimilați în teritorii care azi aparțin Ucraineı, României și Ungariei. Cei care au părăsit zona, s-au întors în Asia ori au întemeiat dinastia mamelucilor în Egipt. Să lăsăm istoricii să elucideze vremurile și originile, noi să ne amintim doar că strămoșii au scris puțin, crezând că mereu vor fi în fruntea luptei pentru existență și identitate. Aici, în Dobrogea se practica plecarea în Orient, fie la studii, fie la întemeiere de noi așezări umane. Plecau băieții în prag de stagiu militar, fiind urmați mai târziu de familiile lor.De ex, satele dintre Istanbul și Bursa s-au întemeiat cu cei plecați din satul meu natal, Aqbaș / Albești, eu întâlnindu-mi în 1982 rude și consăteni în acea zonă. Abia după 1878 tătarii au diminuat plecările, însuși marele poet național Memet Niyazi umblând prin sate și cuvântând:„tătari, de acum sunteți fiii României!” Desigur, am avut poeți / keday care au rămas pe teritoriul dobrogean creând versuri, știu că fratele bunicii mele paterne, Zekerya, era un astfel de poet popular. Talentul s-a transmis de la unchi la fiu, fiică, în epocile moderne. Regretăm că nu avem cunoștințe de la începutul secolului al XIX-lea, probabil că ei au plecat în Orient, Hanatul Crimeii fiind deja sub ocupație rusă din 1783. Memet Niyazi (1887-1931) este numit Poetul Național prin poemele sale și prin tematica abordată: redeșteptarea conștiinței naționale și cântarea cea mai autentică a dorului pentru Patria pierdută. La vârsta de 11 ani familia sa a migrat în Turcia, după terminarea studiilor, după călătoriile în Crimeea el a revenit în Dobrogea, fiind întemeietor de ziare și reviste, apoi
Memet Niyazi (1887-1931)
directorul școlii musulmane din Constanța, profesorul de lb și lit. turcă la Seminarul Teologic din Medgidia. Am crescut în atmosfera poeziilor sale, Gulsum Totay, Insula Verde, Marșul Seminarului Menlighiray, Crimeii i-am adus salutul Dobrogei, Meditație, Străin în propria țară, Aud, Salutul iernii,Tineretului, Agitație, Vezi, de ce eu te-am iubit, ș.a. La Istanbul a făcut parte din organizația literară cu scop ascuns de eliberare a Crimeii, alături fiind de Noman Celebi Gihan primul și unicul președinte al statului democrat tătar creiat în 1918; de aceea a fost și este inclus în toate istoriile literare din patria Crimeea, împreună cu un alt mare fiu al Dobrogei tătare, Mustegep Ulkusal. La împlinirea vârstei de 50 de ani studenții tătari din București vor să-l omgieze și Ulkusal merge în Medgidia să-l invite . Redau dialogul tradus din cartea lui Ulkusal, „O viață în slujba Crimeii”, p. 72: „-Mustegep! Spune acum ce vreți și ce ați hotărât, te ascult. -Dumneavoastră, scriind poezii în dialectal crimeean pentru turcii crimeeni din Dobrogea, ați devenit poetul messianic al redeșteptării și al renașterii conștiinței naționale. Sunteți un scriitor care ați tipărit și ați lansat cărți, ziare, cu scopul cunoașterii istoriei și culturii naționale. Ca profesor, aveți sute de elevi formați în linia gândirii patriotice.Toate acestea se încadrează în acțiuni pentru popor. (…) Suntem mândri că avem și noi precum românii, un Eminescu, un Coșbuc, un Caragiale, un O,Goga. Vrem să sărbătorim (studenții tătari din centrele universitare bucurește ne) această situație plăcută cu dv, să vă organizăm jubileul și să vă arătăm dușmanilor(a fost îndepărtat din funcție o perioadă). Vrem să demonstrăm că noi nu suntem un popor fără lite ratură.Aceasta este cerința noastră sinceră, vă rugăm să nu ne refuzați! (…) Dl.Memet Niyazi nu și-a putut înfrâna lacrimile în fața cuvântării mele, apoi a spus:
-N-o să vă mulțumesc pentru o onoare nemeritată de mine, chiar dacă v-ați gândit să mi-o oferiți. Eu nu sunt la nivelul niciunui poet sau intelectual roman despre care ai vorbit. Eu n-am putut să mă achit în fața poporului meu rezolvându-i problemele.” (M.Ulkusal, op.cit. 2018, p.72)
Poezia „Celor care întreabă…”a fost considerată artă poetică, redau un fragment:
„Chiar dacă valul istoriei ne-a dărâmat, ai un loc în lume,
Speră, într-o zi va străluci din nou al tău nume !
Dacă eu,în viaţa mea,nu voi apuca acele zile de glorie,
Din mormânt,voi întreba de soarta ta, tătare,
De soarta ta,voi întreba,tătare,din mormânt,
Şi dacă răspunsul nu va fi bun, voi plânge, sub pământ !
(Fragment din poezia „Celor care întreabă dacă mai sunt tătari” vol. bilingv de G.Akmolla, Poeme nemuritoare ( Olîmsîz Șiirler), 2007, p. 71.)
MUSTEGEP FAZÎL - ULKUSAL (1899 România, Azaplar/ Tătaru– 1996 Istanbul), fondator de asociații, ziare , reviste (EMEL), scriitor militant
Personalitatea culturală și social-politică cea mai puternică a epocii sale, el a devenit cunoscut și apreciat în lumea turcă și tătară pentru lupta neobosită în slujba patriei și a poporului său. Operele sale au devenit clasice și au fost traduse în numeroase limbi. În ian.1930 a editat revista EMEL, care a continuat să apară în Turcia și acum, în România. În 1941 se afla la Berlin ca delegat oficial alături de dr.Edughe Kîrîmal cerându-i lui Hitller, în numele tătarilor crimeeni, Patria lor, Crimeea. Opera sa clasică „Tătarii Turci Crimeeni (Trecutul – Prezentul - Viitorul) din 1940, a fost tradusă de noi în anul 2006 , considerând –o operă de căpătâi.În 2015 am tradus în limba română și volumul memorialistic „ O viață în slujba Crimeii”, carte apărută în Turcia, în 1999. Traducând în 2018 „Proverbele și zicătorile tătarilor crimeeni” ne-am angajat ca în 2020 să tipărim în 3 limbi (tătară, turcă și română această capodoperă editată de marele fiu al Dobrogei tătare în anul 1970, la univ. Ankara. Opera sa „Dobrogea și turcii” a fost apreciată chiar și în România comunistă, când a fost invitat să lanseze cartea venind în România. A refuzat spunând: „Nu vin, mi-ați arestat tot neamul!” (citat din memoria familiei, eu sunt nepoata surorii mamei sale). Citez un fragment semnificativ din opera sa când tătarii din România au construit la Erzin gean un oraș numit și azi, România: Cutremurul din Erzingean și ajutorul nostru „ În noaptea de 27 decembrie a anului 1939, orașul Erzingean și împrejurimile au suportat un cutremur devastator, orașul și localitățile din jurul lui au fost distruse, 50.000 de oameni au murit, peste 100.000 de oameni au rămas fără case și fără adăposturi, toate acestea au întristat mult pe turcii dobrogeni. În fața unui asemenea moment tragic turcii Dobrogei nu puteau rămâne indiferenți, neparticipând la salvare. M-am dus îndată la dl.Selim Abdulhakim. I-am spus că noi trebuie să fim alături de frații din Erzingean, că suntem datori să-i ajutăm. A acceptat imediat ideea mea. Ieșind de la domnia–sa, m-am dus la reprezentantul religios, la dl. muftiu-șef, Ethem Kurtmolla, declarându-i aceeași intenție. A promis , mulțumindu-mi, că va munci pentru realizarea ideii de ajutor. Luându-l cu noi și pe inspectorul școlilor turce din România, dl.Zahit Boztuna, am înființat cu patru membri fondatori un comitet : „Comitetul Central de ajutor pentru nenorocirile provocate de cutremurul din Anatolia”. Ca președinte l-au ales pe dl.Selim Abdulhakim, ca secretar general m-au ales pe mine. În fiecare județ s-a ales sub autoritatea muftiului un subcomitet care a trecut imediat la strângerea ajutoarelor. De câte ori a fost nevoie, s-a întemeiat un subcomitet din trei sau cinci oameni sub conducerea muftiului. Adresându-ne populației turce am împrăștiat mii de anunțuri. Am început strângerea de bani și de ajutoare materiale.În numele Comitetului Central de Ajutor am obținut de la Ministerul Român de Interne autorizația nr. 80 A – data de 4 ianuarie 1940 că din cele patru județe (Constanța, Tulcea, Bazargic și Silistra) pentru suma de 2.744.473 lei; 8480 bucăți de materiale de ajutor, totul a fost predat Ambasadei noastre din București. Am predat acest ajutor prin semnătura președintelui Selim Abdulhakim și a secretarului Mustegep Fazîl (Ulkusal), în numele Comitetului Central de Ajutor asupra unei însemnări scrise a evenimentului, cerând ca acest ajutor să fie expediat în Turcia, exprimându-ne rugămintea pentru acest fapt. (n.tr. Am scris către ziarul Doğu, d-lui Halil Ibrahim Ozdemir, poet, romancier și gazetar, proprietarul acestui ziar care a emis încontinu în anul cutremurului din 1992, despre ajutorul dat de tătarii din Dobrogea / România/ la inițiativa marelui fiu Mustegep Fazîl, ulterior ,în Turcia, Ulkusal, în celălalt cutremur la fel de devastator, 1939! Am primit acest răspuns, azi, 2 oct.2014, prin e-mail:„În urma ajutorului dat de dv.în anul 1939, după cutremur, în Erzingean s-au construit case asemănătoare caselor dv. într-un oraș nou denumit Romaniye . Și astăzi există aceste case, ele sunt locuite și sunt întreținute în condiții foarte bune. Regret că, în timpul vizitei dumneavoastră, d-na Güner cu dl.Marius Chelaru, ca scriitori ai României moderne și democrate, nu v-am condus în acea parte a orașului ca să vedeți casele românești. Se numesc așa pentru că s-au construit cu bani veniți din România, de la turcii și tătarii cetățeni ai României.” (M.Ulkusal, O viață în slujba Crimeii, p.123)
) Saliya Fazîl Memet Septar (1903 – 1961)
Prima poetă a tătarilor crimeeni din Dobrogea,este sora liderilor Mustegep şi Negip, fiii hagiului Fazîl și ai lui Șerife. A fost condamnată pentru activitatea ei patriotică. Contemporanii au numit-o „cea mai deșteaptă femeie a neamului”. A scris în tătară crimeeană și în turcă. Versurile acestea o definesc:
“E noapte, apoi se face dimineață, iară-i noaptea
Neobositul ceas măsoară vremea. (...
„Ei au plecat, unii forțați, ori după soartă, ori cu voie...
*Pustiul zace-n cuibul meu, politic pustiită glie.” *
(rev.Emel nr.14 / 2007, p.1)
NEGIP HAGI FAZÎL (1906 -1948)
Eroul Național Tătar, lider al luptei pentru redobândirea Patriei, conducător al rezistenței anticomuniste, poet, prozator, drama turg, omorât în timpul anchetei din acel an groaznic, 1948, în cinci zile... „Dacă vrei să distrugi un popor, i-ai limba” a scris el în eseul „ Fundamentele ideii naționale (rev. Calea Națională, nr. 20-21 / ian.1930, Berlin; Emel nr.3 / 1934; Emel, nr.2,3, 15, 17 / 2007 ); G.Akmola - vol.bilingv, 2009, p.17-30; 128-141) Nici azi, în 2021 nu există niciun document cu arestarea și omorârea sa în anchetă.Numai mormântul din satul natal Azapoăplar/ Tătaru a rămas mărturie unei epoci de teroare umană și națională, în scurgerea fluviului istoric. Redăm versuri din poezia „Ruga”-artă poetică:
Am ajuns departe de patrie și sufăr precum un copil orfan
Aruncat de colo până dincolo, precum pribeagul apatrid,
Pomenind o mare țară care mi-a fost casă prin străbuni.
„Azi, pentru acest ideal, în ciuda suferinței ce mi-a fost țel și gând,
Mă rog să mi se dea în Patrie un loc pentru mormânt...”
(op.cit.pag.124)
ALI OSMAN BEKMAMBET (1912-2013)
Absolvent al Seminarului Musulman, patriot și militant pentru ajutorul acordat fraților crimeeni, a avut o dublă condamnare politică de 20 de ani! Opera sa bilingvă „Keșken kunler ”/ „Zilele vieții mele” (2003), evocă tradițiile poprului, anii de prigoană și cumplitele închisori comuniste! Model de umanism, demnitate și dăruire pentru idealul național tătar, el a trăit și a murit în iubire de Patrie. În anii de după 1989 ne vorbea cu mândrie: „eu am luptat cu părinții voștri, iar acum sunt alături de voi militând pentru drepturi și libertăți.”
“Într-o celulă din Gherla supraviețuiam 34 de oameni.Tocmai când mă gândeam la pachetul meu, până și în vis droit, cei 34 de condamnați au început o horă! Mirat, l-am întrebat pe colegul de lângă mine:
-Ce i-a apucat? De ce dansează? Ce-i cu veselia asta?
-Se bucură că ai primit pachet, că nu ești fumător! Mi-a răspuns el.
Acești oameni care dansau de bucurie pentru un chiștoc de țigară erau medici, profesoori univ., ingineri, ofițeri superiori…Trăiam toți ca într-o mare și armonioasă familie! Așa am primit eu PACHETUL! Soția mea punea în loc de 400 țigări, număr permis, 800! Ele erau legate cu ață, în loc de 20 erau 40 într-o legătură. (Zilele vieții mele, 2003, p.192).
ȘAYP VELI ABDULA (1913-1991)
Poetul, preotul, patriotul din Aqbaș / Albești a militat pentru renaștere și eliberare până în momentul arestării din 1952. (A mai fost arestat în 1945). Elev al marelui M.Niyazi, scria la 18 ani aceste versuri (Emel,1931, Torende qarşılıq, Emel 44.2014, s.4; Qurtveli Oğlı Şayp,2017, s.) Hayatın ve Vatan colında kureşmesını yazdıq romanımızda, tatarca em romence.=
„Dacă vei întreba din mormânt cum e soarta tătarului,
Tot orfan e, dar el luptă zi şi noapte pentru Patria lui;
Dacă mormântul tău e-n Rai şi Creatorul te va chema
Roagă-l să ne-accepte Ruga, să ne-adunăm iar în Crimeea.”
(REV.EMEL , 1931( apoi în 2004,2014; romanul bilingv „Șayp, fiul lui Qurtveli ” îi este dedicat în 2017, 2018. Poezia din 1931 s-a intitulat RĂSPUNS LA COMEMORAREA POETULUI NAȚIONAL MEMET NİYAZİ )
MEMET VANI YURTSEVER ( 1907 – 1995)
Profesor de limba turcă și tătară la Liceul Pedagogic Tătar,poet, prozator, autor de drame, a fost condamnat la închisoare pentru 15 ani. Eliberat, a reușit să plece în Turcia, unde a continuat să scrie. Redăm din poezia:
„Cîndsedeschideușadefieracelulei”:
Sitosmansimteocutremurare...
Sescoalăsperiatdezgomot
Ah!Anchetaneumpledebătaie!”
(Rev. Karadeniz nr.4 / 1997, pag.2)
ISMAIL ZIYAEDDIN (1912- 1996)
Tatăl lui era originar din Crimeea, dl.Amet. El s-a născut la Constanța, a urmat Seminarul Teologic Musulman din Medgidia, apoi a absolvit Politehnica din Timișoara. A fost alături de liderii perioadei interbelice și a scris poezii patriotice, piese de teatru. A participat la excursia din Polonia în anul 1938, pentru a sărbători 20 de ani de la întemeierea guvernului democrat tătar din Crimeea. A fost singurul din epoca sa care n-a fost arestat în regimul comunist. Poeme celebre, „Limba maternă” și „Nunta”, s-au bucurat de aprecierea poporului. Redăm un fragment:
„Limbă maternă, limba mea, prea mari îți sunt durerile,
În grele zile tu te afli , îți plâng cu milă rănile.
Ca-ntr-un sărman lipsit de sprijin cu toții dau în tine,
A tale vorbe nu-s plăcute, se-aplaudă cele străine.”
(G.Akmolla,vol. bilingv „Limba maternă”, 2009, p.102
KEMAL HASIM KARPAT (1925 – 2019)
Personalitate de talie mondială, în 1940, după ce a absolvit Seminarul Musulman din Medgidia, a plecat în Turcia. Ajungând în SUA, devine Consilierul Președinților SUA ( Reagan și Carter). Azi este Cetățean de Onoare al or.Medgidia. Opera sa vastă cuprinde pagini dedicate democrației turce, istoriei otomane, renașterii turce, Islamului, culturii și civilizației Asiei Centrale. Afirmă „am iubit mereu libertatea” 0perele sale de absolvent al Seminarului Musulman din Medgidia, universitatea din Istanbul, univ.din New York în științe politice și sociale (1957), cuprind o vastă tematică din Carpați la Asia, este Doctor Honoris Causa al univ. Ovidius din Constanța(1998) și al univ. Babeș-Bolyai din Cluj Napoca (2015). În cartea de dialoguri „Râul care străpunge muntele”de Emin Tanrîyar, 2010, avem sinteza omului care străpunge barierele.
GEMAL AGI-AMET 1943 – 2000.
Poet de limbă română și tătară, a devenit cel mai talentat și valoros poet al epocii sale”. Autentic talent poetic, el s-a inspirat din realitățile tradiției neamului său, vechi locuitor al stepei dobrogene, kîpcege, de la Pecineaga pornind cu „tropotul” inconfundabil al cailor, tropot ce încă răsună sub pereții geamiei satului natal: Qırımtatarcasına çevırdık romance yazğan şiirlerını:
„Pereții geamiei
Au absorbit glasurile Străbunilor mei
Și le păstrează”
(Emel \ Ideal nr. 27, an 2010, p.1
( Autoarea cere scuze contemporanilor și posterității în cazul vreunei omisiuni; sunt cunoscuți intelectuali precum fondatorii și profesorii Seminarului Teologic Musulman din Babadag și Medgidia, lăcaș de cultură datând din sec.al XV-lea; celebrul primar al Medgidiei de la sfârșitul sec.al XIX-lea, Kemal Agi Amet ; prof.de seminar Omer Lutfi, dl.Ali Cadîr din Constanța, ajutor de primar care și-a oferit casa drept spital ; dr.Memet Nuri și dr. Eyub Musa din Karaybil, primul a decedat îniante de represalii, al doilea a fost condamnat la 8 ani, în Tulcea anilor 1950 când eram copil ; el a dat 800 lei ca ajutor pentru refugiații tătari ascunși încă în România anilor 1950; comisarul regal Halil Kadri, din Sulina, Tulcea condamnat la 12 ani de închisoare; Memet Ablay, Nagi Geafer; nu dispunem de date) În propria prezentare avem:
EMEL EMIN (n.1938, Dobrici(Bulgaria)
- „Studiile superioare le-am facut in Sofia, Facultatea de filologie, specializarile turca si bulgara. Dupa 7 ani de activitate ca profesor de limba turca, m-am maritat cu un cetatean roman si m-am stabilit in Romania. Timp de 5 ani am fost doar mama a 2 copii. Dupa revolutie, dupa infiintarea Facultatii de litere "Ovidius" in Constanta, am obtinut postul de lector de literatura turca. Am scris urmatoarele carti;
Arzu (1997) - poezii
Hanimeli (2003)- poezii
Sevgili cocuklara -( 2013)-poezii
Romanya da turk dili ogretimin metot bilimi (2003-metodica)
Kuz manzalari (2003) - poezii
Gun dogarken (2006)- poezii
Divan esintisi 2007)- poezii
SevgiliI cocuklara (2008) poezii
Curs practic de limba turca ( 2008)
Literatura turca de la începuturi pana la al II-lea război mondial (2013) Premiul pentru critica literara - USR, Filiala DobrogeaNERIMAN IBRAIM „(n. 1944, Mereni)
Am scris volume de poezii în tătară, Gevez (Nucul) Am publicat două cărți pentru copii: Gülșen- cu caracter autobiografic- în care am descris, prin prisma copilului, primul meu drum la Constanța, și a doua carte Bĭr zamanda bar eken... (A fost odată ca niciodată...), care cuprinde povești despre animale și păsări, într-o limbă tătară accesibilă tuturor. Deryalar denĭz bolganda, vol.de poezii, 2011. În toată activitatea mea am urmărit promovarea, revigorarea și cultivarea limbii materne. Am fost director din partea UDTTMR la Radio T, unde am realizat peste o mie de emisiuni în limba tătară despre istoria, tradițiile, cultura tătară, având și cinci minute de moment poetic, cu poezii în limba tătară. Sunt membră a Uniunii Scriitorilor din Crimeea din 2009. Am fost redactor la revista Qaradenĭz, a UDTTMR, unde am înființatși am susținut paginile dedicate femeilor ”Kadînlar dunyasî, precum și rubrica dedicată copiilor. În 2014 am primit premiul pentru literatură „Memet Niyazi”.
Pentru a sprijini învățarea corectă a limbii tătare, am publicat, în anul 2016, un mic dicționar dedicat elevilor care frecventează cursul de limba tătară, în cadrul școlii comunitare, unde am și predat limba tătară. Temele poeziilor mele sunt cele cunoscute: trecutul istoric, dorul și dragostea de țară, familia, frumusețile naturii, viața și moartea etc. Câteva motive rețin atenția: drumul, fie el inițiatic sau final, copacul, marea, Dunărea etc...”
Soții Nedret și Enver Mamut,cu studii la Kazan (Tataristan), Yașar Memedemin, Altay Kerim au scris în perioada comunistă și în primii ani ai existenței Uniunii democrate Tătare creând o literatură originală. Tahsin Gemil a scris opere cu caracter istoric. Ibram Nuredin, Șukriye Kerim, Yaya Nejdet, Cidem Brăslașu au îmbogățit literatura tătară în ultimii ani cu volume importante. Avem tineri care promit o realizare de mare valoare, domnii Amet Aledin și Metin Omer. Altay Kerim, Agiemin Baubec, Taner Murat, au scris dicționare româno-tătare. Dl. Genan Bolat a înființat ziarul Karadeniz, G.Akmolla a înființat organizația de femei, ansamblul Karadeniz, corul Bostorgay și revista Emel/Ideal (2004-2018). Ea scrie bilingv poezii, romane, eseuri, traduceri având azi 88 de opere publicate cu tematică istorică, cu predilecție perioada 1948-1960, perioada a celor mai cumpliți ani ai terorii comuniste în România.
Concluzii: Ceea ce aveți în fața dv. este un proiect. Sper să-l definitivăm în anii următori, înființând în cadrul UDTTMR un secretariat literar și un cenaclu literar.
